Cândva, suind un clin fierbinte
zării o fată înainte.
Galbena zbatere-n pleoape,
departe poate, sau aproape.
Era frumoasă și venea…
Amurgul o întârzia.
Era un dor neînceput
și nesfârșit și am trecut.
Cu pasul, dintr-o dată cald,
unul pe lângă celălalt.
Pe culmea largului de zări
Tăcuți ca două întrebări.
Și nu știam… și nu știa…
ce dor adânc ne despărțea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire efemeră, plină de potențial romantic, dar marcată de un sentiment de distanță și de un dor neîmplinit. Personajele se intersectează într-un moment crepuscular, lăsând în urmă o senzație de melancolie și de oportunitate pierdută.