Cezar Baltag – Pagina 2

Monadă

Din drumuri înnodate, în spații muritoare / un fluture perpetuu în care dorm stihii, / … →

Tare-s supărat pe lume, că eu trec și ea rămâne: călător lunecător, azi fecior, mâine … →

Întoarce-mă, cerc al memoriei, la magic suavul hotar al zilei de toamnă în care peții … →

Mă uit, iubire, în ochii tăi și noaptea mea o văd în ei și-n noapte … →

Dumnezeu irepetabil ca prezența / unei / Alte-ființe-în-tine / coboară nemângâiat / în candela ierbii … →

A căzut steaua. / Mi-am strâns cenușa sub cap și am chemat / somnul. / … →

Coapse limpezi. Valuri limpezi. / Marea umbra-n nori își suie. / Și-i alt țărm lângă … →

Dogoarea aceasta o știu, / ea vine din spate mereu, / basmul ei pământiu / … →

Știu, răcoarea copleșește mâna, / Obosesc izvoarele din vine, / La apusul soarelui, țărâna / … →

Dezgheață-te lume, dezgheață, / Un clopot de clor ne desparte, / Aripile-s tot mai în … →