Carl Sandburg

Carl Sandburg – Chicago

de

Tăietor de porci și măcelar al lumii,care făurești mașini și-ngrămădești grâne,care-mpletești linii ferate și stăpânești toate răscrucile lor,tu care ești furtunos, răgușit, plin de strigăte,oraș lat în spate.Mi se spune că ești ticălos și eu cred: am văzut sub felinarefemeile tale sulemenite ispitind pe flăcăii veniți de la ferme.Mi se spune că ești necinstit și … Citește mai mult

Carl Sandburg – Fum

de

Stau în fotoliu și citesc ziarul.Milioane de oameni s-au dus la război,mormintele lor ocuparăhectare întregi, uneltele și navele zac sfârtecate,orașele arse, așezările rase de pe fața pământului,copiii în abatoare se mistuie ca inele de fumîn rafalele vântului.Stau în fotoliu și citesc ziarul.

Carl Sandburg – Concert de Fanfară

de

Concert de fanfară în grădina publică Nebraska City. Rochii fluide, volburase, rochii albe ca vara. Fețe, nuanțe carnate zbughite ca ploaia unor flori de cireș. Și chicoteli, Dumnezeu știe, chicoteli rivalizând cu nechezatul poneilor din Bluesurile Grajdului de Închiriat. Petice de cowboy și petice de negri. Și flăcăii călărind roibii aruncă un râs ca un … Citește mai mult

Carl Sandburg – Portretul Automobilului

de

Automobil uscățiv, automobil-câine cu picioarele lungi,automobil-vultur cu aripi sure,Picioarele lui stârnesc praful drumului,aripile lui mătură colinele.Danny, șoferul, se gândește la el când viseazăfemei cu fuste roșii și cu ciorapi roșii.Pentru Danny el e tot ce are mai scump,el se zbate în sângele lui,automobil uscățiv cu aripi sure.

Carl Sandburg – Patru Preludii la Jucăriile Vântului (4)

de

Ghearele șobolanilorscrijelesc tălpile ușilor;hieroglifele lăsate de labele șobolanilorpălăvrăgesc despre pedigriul șobolanilor,trăncănesc despre sângele lorși flecăresc despre rasabunicilor și a străbunicilorșobolanilor.Și vântul bateși praful de pe praguri se spulberăși chiar scrijeliturile șobolanilornu ne spun nimic, absolut nimicdespre cel mai mare oraș, cea mai mare națiune,unde oameni puternici ascultauși femei psalmodiau: „Niciodată n-a existatceva asemănător nouă. ”.Poeme … Citește mai mult

Carl Sandburg – Zgârie-Norii Stau Mândri

de

Mândrii stau zgârie-norii în picioare.Ei par să spună că aucăutat absolutulși pus-au stăpânire pe el.Totuși n-au nicio vină și-s naivica și oțelul, timpul, ca și timpulbeton al bastioanelor lor.„Omul”, murmură zgârie-norii, „ne-a făcut. Noi suntemmândri numai așa cum este mândruomul și n-am găsit absolutul nici noiîn mai mare măsură decât l-a găsit omul.”

Carl Sandburg – Rugăciuni de Oțel

de

Așează-mă pe-o nicovală, o, Doamne.Lovește-mă și mă izbește cu ciocanul, fă din mine rangă.Lasă-mă să mă vâr prin vechi și fărâmicioase ziduri.Lasă-mă să-nalț și să fărâm vechi temelii.Așează-mă pe-o nicovală, o, Doamne.Lovește-mă și mă izbește cu ciocanul, fă din mine-oscoabă de oțel.Împlântă-mă în grinzile ce susțin un zgârie-nori.În nituri înroșite-n foc și țintuiește-mă în grinzile … Citește mai mult

Carl Sandburg – Septembrie

de

În septembriecând argintul topitpică linpeste noaptea grădinii,Moartea, bătrâna zeflemitoare,vine șoptindu-țica un prieten delicat,ce-și amintește de tine.Sub trandafirii veriicând purpuriul aprinsse îngână cu-amurgulfrunzelor roșii sălbatice,iubirea cu mâini micivenind te atinge,deșteaptă mii de amintiriși delicat îți șopteșteîntrebări fără răspuns.