Mândrii stau zgârie-norii în picioare.
Ei par să spună că au
căutat absolutul
și pus-au stăpânire pe el.
Totuși n-au nicio vină și-s naivi
ca și oțelul, timpul, ca și timpul
beton al bastioanelor lor.
„Omul”, murmură zgârie-norii, „ne-a făcut. Noi suntem
mândri numai așa cum este mândru
omul și n-am găsit absolutul nici noi
în mai mare măsură decât l-a găsit omul.”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii umane și a căutării absolutului, folosind zgârie-norii ca metaforă. Aceștia, creați de om, reflectă mândria și limitările acestuia în găsirea unui sens absolut.