Shushi Shu:
Țin capu’ sus, mă iau la trântă cu viața
Valorile morale au înclinat mereu balanța
În favoarea lor, și-n detrimentul sentimentelor
Am lăsat de la mine… E vremea schimbărilor!
Vorbele maselor tre’ să te lase rece
Rănile adânci doar timpul o să le vindece
Mă-ntreb de ce toți vor doar să te judece
Și de le-ntinzi o mână, scopul lor e să te spintece?
Cere-le să dispară ca prin farmece
Când vor să te vadă jos, sunt în stare de orice
Încă din pântece, toți vor să te-nfulece
Te amăgesc cu gesturi cosmetice…
Lasă-i s-alunece, și apoi se amestece
În necunoscut, exact ca vasele britanice
Ferește-te de ei, chiar dacă-i vezi în scutece
Deschide ochii, înainte să se-ntunece!.

Refren (C. O. D.) :.
Astea-s întâmplări reale, tu învață din ele,
În ploaia viselor pierdute, nu-i loc de umbrele,
Fiecare-și poartă crucea, în urma ei lasă-o poveste,
Ca-n final să reflecte cine-a fost și cine este….
Călător fără origini, în acest labirint de zile,
În care intri copil, și ajungi să uiți de tine,
În care ne ferim de umbra noastră cu privirea,
Neștiind că ea încearcă să ne-arate ieșirea….

GinyBeam:
Nu pot uita privirea bunicii mele,
Când am plecat din țară aveam un gust amar de fiere
Copil fiind, intram din zgomot în tăcere
Îmbrățișam tot timpul un vis ce-mi dădea putere…
Foarte emoționat, mă-ndreptam spre larg
Agitație mare, aveam ca sprijin un catarg
Mulți rapitori erau la genu’: “Stai, că trag! ”
Majoritatea prieteni, nu știam în ce mă bag (yo) …
Ajuns aici: altă țară, altă lume
Românii te-ajutau doar când simțeau miros de sume
Multe promisiuni de la niște t***e hoate
Dormeam într-un garaj, seara mă-nveleam cu speranțe…
Cu un dor de mama. îmi era doar în vis aproape
Vocea ei caldă mă liniștea peste noapte…
Asta-i un fragment din 12 ani în străinătate
Vioara-mi răscolește cum am trecut peste toate!.

C. O. D. :
Și-au fost zile-n care simțeam că-nnebunesc
Și lăsam tot pentru pix și foaie să mă liniștesc
Gândurile-mi sunt cuie ruginite, și-ntr-o clipă
Am zărit crucea vieții mele cum era pregătită
În procesul conștiinței, sunt acuzat de abandon
Iau pereții ca martori, și-avocat pe Platon
Au fost atât de multe, le simt noapte de noapte
Realizez că din vina mea s-au întâmplat toate…
Ploaia lumii de dincolo îmi va spăla păcatele
Pus la colț ca Iuda, când mi-am vândut aproapele
Deși-s total singur, nu-ncerca să mă aduni!
Pentru un vis, m-am vândut pe mine însumi…
Buretele speranței nu va șterge nimic oricum
Anii mă lasă-n urmă… Deci pot să spun
Că n-o să sfârșesc nici incinerat nici îngropat,
Pentru simplu fapt c-o să mor când voi fi uitat!.

Refren

Refren X2 (C. o. D) :
Câte coaste oferi? Sunt o mână de pământ
Tu le-ai pierdut, seceta poartă veșmânt
Haină veche, haină nouă, fus pierdut
Nu mușca din amăgire, ai să vrei mai mult.

C. o. D:
Scriu cu umbra unui om incinerat
Ce păcat! La fel ca ziua în care a plecat
E floare la ureche, pune-i floare pe mormânt
Tremuri ca la prima vedere, a trecut mult
Toți spinii s-au mutat la mine în brațe
Ofera îmbrățișări drept vaste creanțe
Ai uitat de simțuri, te rog, simte
Ce frumos mă minte la fel ca înainte
Vorbesc de ființa cu privire de rob
Mi-ai tăiat aripile, acum sunt de corb
Ți le-ai cusut voios, oare ce va urma?
De vei levita, ți se va ascunde urma
Câte greșeli în lanț.. cine să se prindă?
Vise pe retină, privire din oglindă
Au trecut ani plini de întrebări false
De unde suflet? Ești doar carne și oase….

Refren X2

Verde:
Durere expusă, transpusă prin litere
Când înjur, sunt proști o grămadă la grămadă, ca vitele
Dau boală prin (?), la MIC ia foc treaba
Sunt beat în rime și bagând ca Blaga
Verdele mă inspiră, alcoolul mă face să cad des
Vă castrez
Oscilează chackre când decolez
Pun darul în rime, sunt la fel de-un car de ani
Mă pis pe tine, pe restu’, pe modă, pe bani
Realitatea mă consumă, cratere când cad pe gânduri
Omule, te agiți, da’ toți ne uscăm între patru scânduri
Viu, scriu rânduri să las ceva în urmă
Până spiritul pleacă din mine și ies din turmă
Acceptă-ți poziția și urcă, descurcă-te!
Obiceiuri proaste, persoane false, aruncă-le!
Zâmbete prefăcute, (?) multe
Tovarășu’ ți-e tovarăș, da-n caz de caz, du-te!.

C. o. D:
Mi se pare tare ciudat, aveam un vis de neatins
L-am ignorat constant, până când l-am învins
M-am trezit acum puțin timp, realitatea-i virtuală
Azur pe nava pixului, și navighez pe coală
Am smuls regrete cât pentru o mie
Ce-ți pasă ție?
Merg pe alt drum, de fapt, resemnarea-i pustie
Douăzeci de ani pierduți, cu realizări infime
Nici eu nu știu totul despre mine… În fine!
Am filme noi ce se repetă aleatoriu
Din orgoliu
Nu că-s întunecat, însă văd totu-n doliu
Portofoliul vieții mele cuprinde amintiri și atât
Vreau o strângere de mână și după o strângere de gât!
Ce urât trece timpul, asta spun toți idioții
Lumea a decăzut
Dintr-un fruct
Hai la miezul nopții
Zilnic mă cert cu pereții până o dăm la pace
Aștept ziua când mă vor îmbrăca alții la patru ace….

Carpatin:
Hai să zic, și eu aveam un vis în care
Sombreros con carne (?) îmi turnau în pahare
Tai în carne vie ca un măcelar tâmpit
E caterincă macabră, 4 maeștri pe beat
Pun lumina și întunericul pe cântar
Și apar când parcă totul râde din umbră, ca la carnaval
Și-mi pare că-n visul ăsta sunt mult prea mulți
Doar copii te plac, ca pe-un film pentru adulți
Apar din liniștea profundă, ca Pantera Roz
Și am destule pe cap ca mexicanii cu sombreros
Deschid porțile timid către a 6-a dimensiune
Debusolat fiind, ca un tocilar cu mențiune
Tranzitez lent între neființă și moarte
Înrolat în războiul liric, tre’ să trag pe coate
Albastru de Voroneț, și clopotele batem
Dau monotonie, ca un poet simbolist absent…

Pierd sănătatea lunea
Și mi-o recapăt joia
Bolnav închipuit
Că mi-a fost dat
Să capăt paranoia
Am întâlnit multe femei
Da le-am stricat pe toate
Că m-am jucat cu ele prost
Sunt un copil de 27

Mi-e dor de planurile
făcute cu drag acum un an
Mi-e dor de Alex, Alexandru
Bogdan și Ciprian,
Mi-e dor de plumbul lui George
De regia lui Tristan
Că astăzi poeții
Dispar și apar
După scripturi ca Cristian
Da! Și asta nu e diss
E vis de diss de dimineață
Am scris din pix
Și recunosc e trist fără verdeață
O să mă-nfrunt
Chiar dacă risc
Să mi se facă greață
Veniți de mă găsiți
Stau vizavi de piață

Visând iubiri galactice
Caut femei prin stele
Vreau o relație low-budget
Cu filme-n pungi și floricele
Cu cizme lungi și jartiere
Cu bluzițe-n dungi și acadele
Vreau o relație low-budget
Ci un blowjob de recreere
Da lasă asta
Vreau vânturi line
Să miște clopoțeii
Vreau gusturi fine de la tine
Nu fii golan cu derbedeii
Vreau de la tine Românie
Să-ți înflorească ghioceii
Copii corecți ca fariseii
Și să mă lași,
Să-ți mângâi leii

Mi-e dor de mine câteodată
Ma vizitez mai rar
M-aștept cu masa pusă
Și cu legume din Bazaar
Și spal cu lacrimi curate
Acest coșmar murdar
Ai așteptări de la prieteni
Nu te aștepta că-i în zadar
Ma vizitez mai rar
Și mă găsesc fumând
Mi-e dor de minele de atunci
Când mă găseam sperând
Mi-e dor de mine deocamdată
Închei aici spunând
Că România nu-i a noastră
Și n-o să fie prea curând

C. o. D
În timp ce Mircea
Stă la taifas cu Georgică,
Eu cu Releveu
Depănăm amintiri
La o adică
Îmi e dor de parfumul
Primaverilor pustii,
Când cu ochii-n ceață
Te rugam să revii,
Dar între timp
Mi-am revenit
Vrei să știi ceva?
Da! Erai muza mea,
Azi ești a altcuiva
Însă e mai bine așa
Pot să gândesc limpede,
Înecat în alcool
Nu m-aș ridica nici pe scripete,
Aud țipete și urlete,
Oare de unde vin
Plin de suspin mă vindec,
Cu propriul meu venin,
Oamenii zboară ca păsările
Spre țările calde,
Când speranța scade,
Mă-ntreb dacă se poate,
Să rămân de neatins
Precum călugărul deșertului
Ce te obligă să calci
Încet pragul eșecului
Ma scald într-o mare
De lacrimi fără batistă,
Orice pistă nu rezistă,
Când gândul nu asistă
De aici regretul, momentul, falimentul
Poeziei mele renăscute
Ce-și urmează trendul,
Și mă ia des la bani mărunți
Ca Iuda pe Iisus
Când cade ca stelele
De undeva de acolo sus
Sunt dus, și mereu ascuns
Ca luna în apus,
Nopțile-mi deschid porțile
Așa s-a redus
Viața mea luată mai demult
Pe două parale
D-aș fi în stare
Când ființa mă doare
Să trec peste orice
Fără nici un tratament
Încă merg
Că nu știu s-alerg
E evident,
Șchiopătez, în această operă
Numită viață
Dusă până la extrem
Fără pic de toleranță
Inima mea e oarbă
Dar are puncte de vedere
Cu plăcere,
Îi ascult glăsuș ce ușor piere
Încotro te duci
Când pe aici e du-te, vino
Ca pașii-les de tango,
Trași la indigo.

C. O. D:
Cum să fiu, ce s-aleg? O mie de ploi
De flori, zi-mi Kashai, c-așa-i la noi
Avem în rap doctori, profi, antrenori,
Multe vedete, mult prea puțini scriitori
Lasă pe mâine ce-ar fi trebuit să faci ieri
Sunt monstru ca Ghimbad, nu plec nicăieri
Speri la ceva de-ți uiți steaua și destinul
Cu cât urci mai mult, cu-atât aprofundezi declinul
Fără stimuli, am rămas neschimbat și real
Înțelege, urăsc faima, nu fac comerț ca Real
Îmi simți adânc versurile, de-aia sună brici
Stai aici, nu pleca așa calm printre colerici
Ca lerii, descriu ce văd prin amănunt
Adevarul zace-n mine, ia formă prin cuvânt
Des cânt ce descântece s-aplic curând
Schimb foaia, mai e puțin pan’ la ultimul rând…

Traian:
Dup-o introspecție nocturnă, intru-n bar
Eu și cu mine, același individ dual
Iau loc și-mi comand cel mai bun drog
Ceai negru, fără arome, cu multă lămâie, te rog!
Elemente particulare
Îmi citesc cu voce tare
Tipu’ din dreapta m-ascultă cu nepăsare
Tocmai și-a băut cafeaua, se pregătește de plecare
Și dintr-o mișcare
Pune haina și dispare…
Torn infuzia în cană, sorb cu nesat
N-am înțeles: de ce tre’ să caut ce n-am în ceilalți?
Am găsit comoditatea-n singurătate, și-i perfect
Ca absența ei, e-un mod de-a fi prezent!
Ciudat, am început s-apreciez că trăiesc
Când am pus capăt la tot, dar n-am avut succes…
Chiar și-acum îs la marginea prăpastiei, da’
De data asta-s cu spatele la ea!
Mi-e peste poate…
Ce folos să-nnec amaru’ dacă poa’ să-nnoate?
D-aia caut să zbor, ador să sar de la-nălțimi
Chiar dacă nu-mi cresc aripi când cad, în schimb
Când de pământ m-ating,
Prind rădăcini!
Asta-s eu, de ce te miri?
Manifestă-ți lipsa de încredere-n mine, și-o să mă inspiri!
Eu nu mă caut pe mine, zilnic mă schimb
Mă interesează: sunt ceea ce fac, sau ceea ce simt?