Kefren:
Viața nu-i decât o cursă cu obstacole,
Sunt condiții extreme, sentimentele-s perisabile
Și-alergi și-apar probleme,
Satira prea devreme
Și-alegi cărări din semne,
Și mergi cu umbra alene
Și motivație zero nene,
Nu caut avere
-s un motor fără curele,
Gladiator fără arene
Încă-s confuz.. că nu mi-am reparat busola
Și-s iarăși pe interior scindat în două ca Roma
Vin toate cu-n preț ca-n Cora,
Abstractu’ mi-e forma,
Vad rugină cum începe să devoreze cupola
În umbră pândesc tentacule
Și-ncep să mă sature
Ma trec toate apele,
Vreau un pion să mă apere
E gălăgie-n laude, liniște, vorbesc faptele
Înot în benzină, critici vor să mă scapere
Scot lavă din cratere…
fricile? Arde-le!
Marea schismă de când mi-am întors singur spatele….
C. O. D:
Cum să fiu, ce s-aleg? O mie de ploi
De flori, zi-mi Kashai, c-așa-i la noi
Avem în rap doctori, profi, antrenori,
Multe vedete, mult prea puțini scriitori
Lasă pe mâine ce-ar fi trebuit să faci ieri
Sunt monstru ca Ghimbad, nu plec nicăieri
Speri la ceva de-ți uiți steaua și destinul
Cu cât urci mai mult, cu-atât aprofundezi declinul
Fără stimuli, am rămas neschimbat și real
Înțelege, urăsc faima, nu fac comerț ca Real
Îmi simți adânc versurile, de-aia sună brici
Stai aici, nu pleca așa calm printre colerici
Ca lerii, descriu ce văd prin amănunt
Adevarul zace-n mine, ia formă prin cuvânt
Des cânt ce descântece s-aplic curând
Schimb foaia, mai e puțin pan’ la ultimul rând…
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artistului cu obstacolele vieții, căutarea identității și deziluzia față de realitatea înconjurătoare. Versurile exprimă o introspecție profundă și o critică a superficialității.