Krepoo:
24 din 24 voi recita, vezi tu
Crezi tu, nu iau nicio pleavă, dar rămân cu restul
Lupt ca pe front, dar pan’ la urmă, lovit frontal
Totu-i atât de plin, dar gol, fără nimic pe fundal…
Pesimist rămân pe veci, nu mai pot să visez
Că am coșmaruri îndeplinite… Îți vine să crezi?
Ramâi tu paralel, e cercul vieții, cine-ndură?
Oricâte calcule face, tot îți dă cu virgulă
Soarele apune, pe bune
Mă las vrăjit de bezna nopții
Mâine, de la capăt, cap la cap se va adeveri
Se spune că ți-a fost scris să-ți fie rău sau bine
Problema e identică, tot scriu să-mi fie bine
De regulă, nu-i nicio regulă
Mi s-a spus că gândesc doar pentru mine
Știi bine, va rămâne o speculă
Parcă tot aud șoapte să las tot
Mă-ntorc, cine știe?
Glasul meu pe tobe-l voi lăsa moștenire.
Verde:
Durere expusă, transpusă prin litere
Când înjur, sunt proști o grămadă la grămadă, ca vitele
Dau boală prin (?), la MIC ia foc treaba
Sunt beat în rime și bagând ca Blaga
Verdele mă inspiră, alcoolul mă face să cad des
Vă castrez
Oscilează chackre când decolez
Pun darul în rime, sunt la fel de-un car de ani
Mă pis pe tine, pe restu’, pe modă, pe bani
Realitatea mă consumă, cratere când cad pe gânduri
Omule, te agiți, da’ toți ne uscăm între patru scânduri
Viu, scriu rânduri să las ceva în urmă
Până spiritul pleacă din mine și ies din turmă
Acceptă-ți poziția și urcă, descurcă-te!
Obiceiuri proaste, persoane false, aruncă-le!
Zâmbete prefăcute, (?) multe
Tovarășu’ ți-e tovarăș, da-n caz de caz, du-te!.
C. o. D:
Mi se pare tare ciudat, aveam un vis de neatins
L-am ignorat constant, până când l-am învins
M-am trezit acum puțin timp, realitatea-i virtuală
Azur pe nava pixului, și navighez pe coală
Am smuls regrete cât pentru o mie
Ce-ți pasă ție?
Merg pe alt drum, de fapt, resemnarea-i pustie
Douăzeci de ani pierduți, cu realizări infime
Nici eu nu știu totul despre mine… În fine!
Am filme noi ce se repetă aleatoriu
Din orgoliu
Nu că-s întunecat, însă văd totu-n doliu
Portofoliul vieții mele cuprinde amintiri și atât
Vreau o strângere de mână și după o strângere de gât!
Ce urât trece timpul, asta spun toți idioții
Lumea a decăzut
Dintr-un fruct
Hai la miezul nopții
Zilnic mă cert cu pereții până o dăm la pace
Aștept ziua când mă vor îmbrăca alții la patru ace….
Carpatin:
Hai să zic, și eu aveam un vis în care
Sombreros con carne (?) îmi turnau în pahare
Tai în carne vie ca un măcelar tâmpit
E caterincă macabră, 4 maeștri pe beat
Pun lumina și întunericul pe cântar
Și apar când parcă totul râde din umbră, ca la carnaval
Și-mi pare că-n visul ăsta sunt mult prea mulți
Doar copii te plac, ca pe-un film pentru adulți
Apar din liniștea profundă, ca Pantera Roz
Și am destule pe cap ca mexicanii cu sombreros
Deschid porțile timid către a 6-a dimensiune
Debusolat fiind, ca un tocilar cu mențiune
Tranzitez lent între neființă și moarte
Înrolat în războiul liric, tre’ să trag pe coate
Albastru de Voroneț, și clopotele batem
Dau monotonie, ca un poet simbolist absent…
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară cu sinele, deziluzia față de realitate și căutarea unui sens într-o lume percepută ca fiind goală și superficială. Artiștii își exprimă frustrările, regretele și dorința de a lăsa ceva în urmă, în ciuda obstacolelor și a sentimentului de neîmplinire.