Para:
Șapte zile în beznă
O să mor o eternitate pentru o clipă efemeră
Iartă-mi binele ce las la suprafață
Mi-am dat sufletul la preț de piață,
Și-acum vâslesc într-o derivă vie..
M-am îndrăgostit în cinci minute, timp de o viață întreagă
Iar acum urăsc prea sincer tot ce am iubit
Undeva greșesc, sunt sigur…
Iartă-mă, bătrân din oglindă, că sunt un copil grăbit
Cât mă mai dezamăgesc?
Vad un corb ce stă la geamul meu și cântă glorios
Vrea un corp de om de care să își bată joc și e gelos
Speră să mă răzgândesc
Vrea să simtă el iubirea, vrea să-mi spună pe nume,
Vrea să cânte nemurirea, vrea să râdă și să plângă
Vrea să simtă tot ce simt și să moară pentru altul
Vrea să trăiască în timp ce eu stau și păzesc pervazul….
Refren X2 (C. o. D) :
Câte coaste oferi? Sunt o mână de pământ
Tu le-ai pierdut, seceta poartă veșmânt
Haină veche, haină nouă, fus pierdut
Nu mușca din amăgire, ai să vrei mai mult.
C. o. D:
Scriu cu umbra unui om incinerat
Ce păcat! La fel ca ziua în care a plecat
E floare la ureche, pune-i floare pe mormânt
Tremuri ca la prima vedere, a trecut mult
Toți spinii s-au mutat la mine în brațe
Ofera îmbrățișări drept vaste creanțe
Ai uitat de simțuri, te rog, simte
Ce frumos mă minte la fel ca înainte
Vorbesc de ființa cu privire de rob
Mi-ai tăiat aripile, acum sunt de corb
Ți le-ai cusut voios, oare ce va urma?
De vei levita, ți se va ascunde urma
Câte greșeli în lanț.. cine să se prindă?
Vise pe retină, privire din oglindă
Au trecut ani plini de întrebări false
De unde suflet? Ești doar carne și oase….
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de dezamăgire, pierdere și suferință. Vorbește despre efemeritatea vieții, sacrificiul de sine și căutarea unui sens într-o lume plină de amăgiri și durere. Persoana din cântec se simte captivă între dorința de a trăi și inevitabilitatea morții.