C. O. D. I:
Când piesele grele cad, pionii visând înaintează
A așteptat destul până a devenit om de bază
O floare-n vază, calculează primul asediu
Fericirea ia amploare când rațiunea ia concediu
Sechele pun pe mintea lui monopol
De la pastile și alcool
Da oglinzii ocol
Nu se suportă, din coada ochiului zâmbește
Vedea atât de clar cum alene orbește
Lucra cu Tatăl și dracu-n paralel ca Iuda
Toată truda era pentru un fost superior
Care-l punea să fure chestii de pe afară
Îi repeta nervos: “Ori la sud, ori la sutană! ”
Ca rapperii români, era trist de sceptic
Ca un schizofrenic
Într-un oraș epileptic
Până un mesaj șutat îl scoate din transă
Tremură isteric, știa că-i ultima șansă!
Razbunarea presupune un eșec anterior
La patru ace de tenor
Simtea cele patru scânduri…
Cât să-nduri?
Își sună repede nevasta
Însă aceasta deja plecase, ulterior
Adunase folie cu planuri lipite de pereți
Sute de săgeți înfipte-n ținte clare
Ce-i dădeau târcoale
Încet cădea pe ghilotina gândurilor pentru fapte capitale….
Interludiu:
« Am venit să-ți spun că am greșit față de dumneata… Nu ca om, ca om eu n-am să te iert niciodată! Am greșit ca superior al dumitale… Când te-am amenințat cu răzbunarea… Te rog să mă ierți! ».
Jager I:
Intră te rog, și ia un loc!
Ies un minut pe hol și mă întorc…
OK, am revenit!
Să punem tot la punct pe scurt, că sunt grăbit!
Deci, presupun că ți-a vorbit băiatu’ meu despre contract…
Nu-i nevoie să te prezinți, sunt informat
Plus c-am încredere în cine te-a recomandat
Sunt la curent cu ce ai mai lucrat
Și în principiu, n-ar fi multe de schimbat…
Doar că la mine vor fi niște reguli simple de urmat
Și am să-ți fac un mic intro:
Ma doare-n p**a, sper că știi: pe banii mei se face cum zic io!
Că-ți dau o sută, două mii, tu adu-mi-l
Indiferent că trebuie să mergi după el pan’ la capătu’ lumii!
Nevestei și copiilor să nu le atingi un fir de păr
Iar crucea lui n-o pune pe umerii lor
Lasă-i să crească,
Au tot timpu’ din lume să greșească
Și toată viața-n față să plătească…
Ai de la mine 20 de băieți
Și statele de plată cu sticleți…
Cumpară ce-i nevoie, îți promit că nu mă uit la preț!.
Interludiu:
« – Ba, tu vrei să spui fraze mari? Vrei să auzi vorbe pe care tu le știi foarte bine…
– Soarta mi-e pecetluită… Te-am lăsat să te descurci singur… Așteptam să te compromiți și să pleci… Comisar-șef poate m-aș fi putut reabilita… Agent al dumitale, niciodată! ».
C. O. D. II:
În urmă cu doi ani, o depresie clară
L-a băgat drept la nebuni, ieșind pe diagonală
Criză financiară
Alerga după bani, azi simte că-i invers
Pierde teren din mers…
Leșa ce i-a fost pusă de acel superior
A rupt-o ușor
Foamea de faimă înflorește
Dar lanțul ce-i limita perimetrul a rămas la gâtul lui, dându-l de gol ușor…
Lui nu-i pasă de ași, avea damele la masă
Era stăpân peste toți și toate, realizează
Că-ntr-o lume de molii, el e singuru’ cu stofă
Poezia vieții lui pare la final de strofă…
Nu știa exact ce joc să abordeze
Calculează în zadar,
Toarnă încă un pahar
Nici pereții nu mai vorbeau, s-au izolat toți
Lăsând cumva 0 șanse de negoț…
Ca giuleștenii, singur împotriva tuturor
Alege rapid calea simplă… La o adică
Ce putea merge rău?
Închide telefonu’,
E apel patronu’…
Hmm, mare greșeală!
Lama sub haină, aproape a ajuns la țintă
Însă era c-un pas înapoi. sunet de flintă!
Cade-n umbra ce-i acoperă ultima rază
În mesaj scria: « A doua floare-n vază! ».
Interludiu:
« – A fost omorât!
– Cine?
– Hoțul ăla care-a fost ieri pe la comisariat…
– L-am urmărit și l-am împușcat! Ești un om fericit… Pentru dumneata toate lucrurile sunt clare: ori albe ori negre…. ».
Jager II:
Nu încetezi să mă uimești…
Prostu’ de mine am întors cu c**u-n sus juma’ din București
Și uite că până la urmă ai venit tu singur
Ce crezi tu? Că lumea uită? Chiar și pentru o secundă?
Atâta trudă câtă am depus
S-aduc afacerea la un nivel mai sus…
Când am intrat în branșă, gândeam tot ca tine
Că tre’ să-i fac din prima p-ăia mari care tot trag pe mine
Șmecherii-n gang cu state vechi ce împart prada între ei
Care țin împânzită strada
Cu cerșetori și cu femei
Însă m-am rezumat doar la idei:
Mi-am dat seama că scurtăturile te duc rapid din punctu’ B în punctu’ A
Însă nimica din ce vei avea nu va dura
Nimeni nu te va respecta…
Și dacă ai deodată mult, cu-atât mai mulți vor veni după tine să ți-l ia!
Ce-aveam oricum urma să fie al tău e cale naturală
Numai că tu te-ai plictisit s-aștepți, și te-ai urcat în lift, n-ai avut răbdare s-o iei pe scară
Și-n ce facem noi aici, răbdarea-i capitală
Uite acum cum stai în fața mea ca un câine turbat
Și-ți tremură mâna pe lama grea pe care-o ții sub acel parpalac
Pe care, culmea, tot din banii mei l-ai cumpărat…
Nicio problemă dacă ai uitat că locu’ unui câine e în lesă, și numai leii sunt demni de coroană
Și nici măcar toți leii, doar cei cu coloană!
Adu-ți aminte spuneam cu florile din vază:
Le pui apă și înfloresc…
Le-o verși, se ofilesc!.
Outro:
« – Suie-te în mașină, dom’ comisar!
– Nu-i nevoie, merg pe jos… »
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume a crimei organizate, a trădării și a consecințelor inevitabile. Un personaj încearcă să se răzbune pe fostul său superior, dar este trădat și ucis, ilustrând ciclul vicios al violenței și al lipsei de loialitate.