Releveu:
Bagai bere la litru, fumai țigări până la filtru
Bagai demisec, triplu sec, te trezeai, și bagai triplu
Bagai iarbă la bong până ți se deforma chipu’
Și m-ascultai bagând, cum bagam când bagam beatu’…
Ai început să bagi salvie, Tusin și ketamină
Bagai non-stop, fără rețineri, pan’ ai rămas fără lumină
Bagai Regenon, Romparkin, Poppers și codeină
Ai ars nopți întregi la folie cu amfetamină pe luna plină…
Timpu’ sapă șanțuri pe chipu’ tău de ani întregi
Te simți în stare să rupi lanțuri, nu ești în stare să-nțelegi
Zaci înfipt în branțuri, nu ești în stare să mai mergi
Îneci gânduri în Schnapsuri, nu ești în stare să te treci
Îți faci atâtea planuri, nu ești în stare să le legi
Plantezi semințe-n vise, nu ești în stare să culegi
Lansez promisiuni, nu ești în stare să le-nchegi
Pierzi nopți pe la bodegi și săvârșești fărădelegi…
Treci pe-acasă ca să te schimbi și-apoi să pleci
Că nu-ți mai pasă, stai zile-ntregi ascuns în beci
Dacă ți-e rău, hai varsă! Te plimbi în loc s-alergi
Ai degetu’ pe trăgaci? Apasă-l deci! Somn ușor pe veci….
Shushi Shu:
Țin capu’ sus, mă iau la trântă cu viața
Valorile morale au înclinat mereu balanța
În favoarea lor, și-n detrimentul sentimentelor
Am lăsat de la mine… E vremea schimbărilor!
Vorbele maselor tre’ să te lase rece
Rănile adânci doar timpul o să le vindece
Mă-ntreb de ce toți vor doar să te judece
Și de le-ntinzi o mână, scopul lor e să te spintece?
Cere-le să dispară ca prin farmece
Când vor să te vadă jos, sunt în stare de orice
Încă din pântece, toți vor să te-nfulece
Te amăgesc cu gesturi cosmetice…
Lasă-i s-alunece, și apoi se amestece
În necunoscut, exact ca vasele britanice
Ferește-te de ei, chiar dacă-i vezi în scutece
Deschide ochii, înainte să se-ntunece!.
Refren (C. O. D.) :.
Astea-s întâmplări reale, tu învață din ele,
În ploaia viselor pierdute, nu-i loc de umbrele,
Fiecare-și poartă crucea, în urma ei lasă-o poveste,
Ca-n final să reflecte cine-a fost și cine este….
Călător fără origini, în acest labirint de zile,
În care intri copil, și ajungi să uiți de tine,
În care ne ferim de umbra noastră cu privirea,
Neștiind că ea încearcă să ne-arate ieșirea….
GinyBeam:
Nu pot uita privirea bunicii mele,
Când am plecat din țară aveam un gust amar de fiere
Copil fiind, intram din zgomot în tăcere
Îmbrățișam tot timpul un vis ce-mi dădea putere…
Foarte emoționat, mă-ndreptam spre larg
Agitație mare, aveam ca sprijin un catarg
Mulți rapitori erau la genu’: “Stai, că trag! ”
Majoritatea prieteni, nu știam în ce mă bag (yo) …
Ajuns aici: altă țară, altă lume
Românii te-ajutau doar când simțeau miros de sume
Multe promisiuni de la niște t***e hoate
Dormeam într-un garaj, seara mă-nveleam cu speranțe…
Cu un dor de mama. îmi era doar în vis aproape
Vocea ei caldă mă liniștea peste noapte…
Asta-i un fragment din 12 ani în străinătate
Vioara-mi răscolește cum am trecut peste toate!.
C. O. D. :
Și-au fost zile-n care simțeam că-nnebunesc
Și lăsam tot pentru pix și foaie să mă liniștesc
Gândurile-mi sunt cuie ruginite, și-ntr-o clipă
Am zărit crucea vieții mele cum era pregătită
În procesul conștiinței, sunt acuzat de abandon
Iau pereții ca martori, și-avocat pe Platon
Au fost atât de multe, le simt noapte de noapte
Realizez că din vina mea s-au întâmplat toate…
Ploaia lumii de dincolo îmi va spăla păcatele
Pus la colț ca Iuda, când mi-am vândut aproapele
Deși-s total singur, nu-ncerca să mă aduni!
Pentru un vis, m-am vândut pe mine însumi…
Buretele speranței nu va șterge nimic oricum
Anii mă lasă-n urmă… Deci pot să spun
Că n-o să sfârșesc nici incinerat nici îngropat,
Pentru simplu fapt c-o să mor când voi fi uitat!.
Refren
Sensul versurilor
Piesa descrie luptele cu dependența, dezamăgirile vieții și regretele. Artiștii își expun experiențele personale, reflectând asupra greșelilor și căutând o cale de ieșire din labirintul vieții.