Acei ce v-ați legat viața
De-un vis frumos și fericit,
Pentru a cărui întrupare
Cu-atâta dragoste-ați muncit.
Voi toți, care-ați păzit cu cinste
Stindardul sfânt ce-ați ridicat,
Și care-ați pus întâia piatră
Acestui strălucit palat.
Puteți în adevăr fi mândri
Și fericiți c-ați izbutit:
A prins ființă visul nostru
De-acuma drumul e croit!
Și ce răsplată glorioasă!
În templul ridicat de voi
Sărbătorim un sfert de secol
Din lupta voastră de eroi!
Desigur, a fost grea chemarea
Și lungă cale-ați străbătut:
Dar azi puteți întinde mâna
Și zice: Iată ce-am făcut!
Acestea-s luptele ce-aruncă
Lumină-n calea tuturor,
Și-acestea-s marile trofee
Ce onorează pe-un popor.
Aici de-a pururea vor curge
Izvoarele de gânduri sfinte,
De-aici va răsuna trivoga
Deșteptătoarelor cuvinte.
Și roiul generos de tineri,
Această gloată de recruți,
Ce umplu golurile triste
Ale eroilor căzuți.
Atâtea forțe risipite
S-or încălzi de-același dor
Și-n larga tabăr-a vieței
Își vor aduce jertfa lor.
Vor pune pace și iubire
În inimile care gem
Sub valurile de-ntuneric,
Ce-mping la ură și blestem.
Vor șterge vrajba dintre oameni
Și-or face traiul mai senin:
Aceasta-i nobila chemare
A luptătorilor ce vin.
Ostași cu fruntea luminată
De raza unui ideal,
Vibrând de marea suferință
Și de suspinul general.
Acum ți-s ușile deschise,
Ia-ți locul, viguros popor,
Și-ascultă-ți însetat profeții,
Cu ochii duși în viitor.
De-aicea vei ieși mai mare,
Mai iubitor, mai solidar,
Căci toate patimile sterpe
Vor adormi-n acest altar.
În care vei veni, din lupte,
Viața să ți-o răcorești
Și-n care pururea va arde
Făclia minții omenești.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus fondatorilor Ateneului Român, celebrând eforturile și viziunea lor. Ea îndeamnă generațiile viitoare să continue idealurile și să construiască un viitor mai bun, inspirat de sacrificiile trecutului.