Nu!
Nu sunt singură nicicând, întreaga omenire-o port în gând.
Dorind să fiu mulțimii slujitoare,
Nu mai sunt singură și mă simt tare.
Nu-mbătrânesc deși anii i-am strâns
Din aspră muncă, din dureri și plâns.
Mulțimea-mi dă puteri versul să-mi cresc,
În noua bucurie s-o slăvesc.
Lumina ce cu truda ei am strâns,
Cu ea m-am bucurat, cu ea am plâns.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de apartenență și forța găsită în legăturile cu ceilalți. Vorbitorul nu se simte niciodată singur, purtând omenirea în gând și găsind putere și bucurie în slujirea mulțimii.