Adrian Păunescu – Elegia Unui Număr Militar

Câtă luptă e în frunză, câtă moarte e-n copac,Uite că se face noapte, mă consum şi plâng şi tac,De-aş putea să trec în toate, ca un abur vegetal,Să fiu creanga ce ornează capul tânărului cal.Am fost om şi sunt un număr, de nici eu nu mă mai ştiuDe sunt plus sau de sunt minus, de … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Viciul Toamnei

Soare în declin, la sfârșit de zi,Și mai e puțin și vom amurgi.N-are niciun rost plânsul de copil,Ce a fost, a fost, ce va fi, va fi.Nicăieri n-ajungi, dacă pleci de-aici,Umbrele ni-s lungi, noi rămânem mici.Viața mea și-a ta, parcă, au trecut,Umbre vor schița ultimul salut.Unde, cum, de ce? Ultimul concert.Ceasul cât mai e? Noapte … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Nașterea Lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fieși-o să trăznească în dicționar,la noapte, în Moldova mijlocie,se naște Eminescul nostru iar. A fost sortit să vină-n cea mai dulceși-n cea mai sfâșiată dintre țări,pleca-vor toți ai zilei să se culceși-l vor primi strămoșii lui călări. Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,pământul nostru suferă adânc,la Ipotești se naște Eminescuși-n toată … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Blestemul Iubirii

În vreme bună și în vreme rea,Să n-ai noroc de nici o îndurare,Să simți blestemul dragostei pe careȚi-o port, aproape fără voia mea.Se-apropie un fel de cacealma:Când o să par în lume cel mai mare,Voi învăța în grabă cum se moareȘi, cu durere, te voi blestema.Să poți trăi blestemul dintre noi,Abia atunci când voi muri … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Maica Bătrână

Ca-ntr-un ecou ce veșnic mă îngână,Așa mi-apare, uneori, în vis,Într-un chenar de cenușiu-închis,Bunica mea venind de la fântână.E-același sentiment de altădatăCă apa din găleata dumneaeiÎmi dă puteri să trec prin anii greiCe dincolo de ceas mi se arată.E apă pentru om și pentru câine,Și pentru păsările din obor,O garniță, cu viața tuturor,În guși de porumbei … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Vindecarea de Farsă

Distanța crește zilnic între noiȘi vârstele ni se îndepărtează,Nu vine nicio veste-napoiDecât ce-a fost în ultima amiază.Aș vrea să cred că totu-i un coșmar,Cu lumânări de nuntă în revanșă,Dar totul e real, rudimentar,Adresa ta a devenit etanșă.Și mă eviți ca pe-un ciumat acutCe ți-ar putea un mare rău produce,Dar eu nu vreau decât să te … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Știri

N-avem apă în țevi, nici căldură-n odăi,Anii vin minunați și-apoi sunt tot mai răi,Noi, pe-aici pe pământ, prinși de noile chingi,Mai mințim că-i grozav și mai spunem lozinci.Tot ce e n-a mai fost, ce va fi s-a pornit,Tot ce e, e cum e, dar mai mult e cumplitȘi ce vise aveam în proiectul faimos,Visteria e … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Felinarele și Noaptea

Grea e și inima mea, cui aș putea să mă plâng,I-am învățat mai pe toți, ei către mine să vină,Grea e și inima mea, greu îmi e umărul stâng,Inima mea, de sub el, sângeră tristă lumină.Am să mă sting într-o zi, eu, incredibil lămpaș,Și cum lumină va fi, moartea tăcând voi găsi-o,Grea e și inima … Citește mai mult