Și, iată, strugurii în cer sunt copți
Și veste de recoltă mare vine
Și mie mi-este dor să fiu cu tine,
Măcar, într-una din aceste nopți.
Și chiar de-ar fi să nu ne revedem
Decât printr-un final ce se cuvine,
Te-aștept, de dincolo de rău și bine,
Să ne eliberăm de-acest blestem.
Iar dacă tu vrei, astăzi, altceva,
Și dragostea, într-adevăr, ți-e moartă,
De insistența mea, te rog, mă iartă,
Soluția, oricum, va fi a ta,
Că-ntreaga noastră viață se arată
În chip de operă neterminată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi cu persoana iubită, chiar și în fața unui final inevitabil. Vorbitorul este dispus să aștepte și să ierte, dar acceptă și posibilitatea ca dragostea să fi murit, lăsând decizia finală în mâinile celuilalt. Viața lor este văzută ca o operă neterminată, sugerând un sentiment de incompletitudine și incertitudine.
