Banii poporului? Care bani?
Care popor, nu-i așa? Care popor? Nici un popor!
Asta-i lozincă național-comunistă!
Noi furăm,
Noi controlăm! Asta e o lozincă la modă. Cinste nouă!
Să intre-n pușcărie membrii CPEx! Suntem în stare
Să dăm chiar o parte din banii furați de noi
Ca să se cumpere sârmă zdravănă pentru viitorii
Sinucigași. Ordin pe națiune:
Să se amenajeze corespunzător toate podurile
Și toate spălătoriile din blocurile în care s-au mutat
Comuniștii! Să fie făcută o contabilitate riguroasă
Și să li se dea tot sprijinul, când vor să se spânzure!
Noi n-avem timp de remușcări, noi furăm,
Facem stații de televiziune cretine, la Costinești,
Cu milioane de lei. Noi vindem stadioane pe sute de mii
De dolari. Și finanțăm ziare în care nu mai are
Nici un rost să căutăm motivele permanentei apologii
La adresa lui Petre Roman. Noi furăm, nu muncim!
Noi cheltuim burse, nu acordăm burse. Noi pierdem
Valori, nu creăm valori. Noi trimitem în străinătate
Pe soția consilierului ministrului de resort.
Dânsa de ce să nu se bucure de larga deschidere
Spre Occident a scumpei noastre patrii capitaliste?
O democrație adevărată lasă și soțiilor de consilieri
O speranță, o bursă, o certitudine, o pilă,
Sensul versurilor
Piesa critică vehement corupția post-comunistă din România, demascând abuzurile și ipocrizia clasei politice. Versurile exprimă un cinism profund față de promisiunile democrației și deziluzia față de tranziția către capitalism.