A. U. G. – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png A. U. G. – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Trăim în Condoleanțe https://versuri.pro/a-u-g-traim-in-condoleante https://versuri.pro/a-u-g-traim-in-condoleante#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4114 →]]> Ne-am întors, trăiește, bucură-te, mori.
Am murit alaltăieri, io sunt singurul care s-a mai întors
Pe Pământ să văd dacă mai putem,
Nu sunt pregătit să cresc, m-așteaptă oameni în viața de apoi
Să le povestesc și lor cum trăiesc eu pentru voi.
Dar planeta e schimbată, oamenii aproape nu-s
M-am convins că locul ăsta e o copie a ce-i sus
Am văzut raiul distrus, reconstruit de-americani
Am văzut și iadul în care trăiesc de 16 ani.
Am văzut până și cartea schimbată în bani de proști
Am văzut copilăria ruinată de niște măști
M-am văzut și pe mine dar nu-n oglindă ci arzând
Într-o lume simplă și proastă care nu mă vrea râzând.
Sunt un ghinion pentru sentimentul de durere
Sunt dezavantajul ei când nimeni n-are ce s-ofere
Când am văzut printre voi o simplitate dezolantă
N-are rost să atingem fericirea când îi termen izolant.
Mă uit în ochii tăi, văd.. te ferești
Ce ciudat, toată lumea te forțează să zâmbești
Am văzut că te-njosești dar pentru mine ești un dar
Nu folosesc femininul, pluralul e singular.
De Crăciun cred în pozitivitate, exact ca-n Moșu
Să mor de Crăciun înfruptat cu nasul roșu
E aproape Crăciunul, afară miroase de parcă ați dat foc la cruci
Nu la porci, ce creștini avem și noi.
Mă uit la voi de aici de sus, cred că-i Raiul, nu contează ce-i
Mă uit la voi de aici de sus, vă văd disperați după dureri
Îmbătați de fericiri, inconștienți de urmă
Demoralizați ca țiganii trimiși la cerșit cu demnitatea-n urnă.
Ce va urma în urma noastră nu știm, cert știm
Sarmisegetuza e o ruină, Parlamentul va deveni ghetou în scurt timp
Și cert știm că cerșim în mod alarmant
Agasant ne plângem soarta în timp ce ne uitam la ea (și zâmbim)

]]> https://versuri.pro/a-u-g-traim-in-condoleante/feed 0 Util într-o Bună Zi (cu BasilVio și Gani) https://versuri.pro/a-u-g-util-intr-o-buna-zi-cu-basilvio-si-gani https://versuri.pro/a-u-g-util-intr-o-buna-zi-cu-basilvio-si-gani#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4130 →]]> *A. U. G., BasilVio, Gani.. Simte-o p-asta.. *
A. U. G. : Ne comportăm agreabil să nu fim trași în țeapă folosită.
Zic să nu facem risipă fiindcă suntem într-o țară mică.
Fabricile promovează extensia de genocid.
Farmaciile promovează traiul prost de vis lucid.
Antiteză inutilă uzată de timp și cică.
Declar că românii nu-și știu limba dar tot ei și-o critică.
Pe case se pune praful la fel ca și pe proprietari.
Când ne irosim ca minte crezând că suntem cei tari.
Norocul nostru are proporție de 6 din 49.
Când ne căutăm norocul pe secetă sperând c-o să plouă.
E MMA de mare-amploare doar că haos necontrolat.
Când o fim trași la jug o să putem fi demarați (haha).
Viața nu ne-a pus bețe-n roate, dar ni le-a-nfrânat pe toate.
Când ne-am descoperit trecut ne-am ascuns după fapte.
Zilnic muncim silnic să ne dezvoltăm ca simț civic.
Mistic nu ne putem pune speranța într-un idol de tip mitic.
La „Marea Despărțire” de noi aveți caracter murdar de maur.
N-ați muri pentru așa țară nici dacă ați mânca pe aur.
Dar ce zic? Dar.. în fine! Așa le termin pe toate.
Realizați schimbare? Asta faceți de zeci de ani încoace!.
*Refren X2 (Gani) * Atunci când simți că lumea ta se prăbușește.
Ai motive să te ridici – privește-te, găsește-le.
Trezește-te, n-ai vrut să fii luat la bani mărunți, ca la Fisc.
Util într-o bună zi, mergi prea mult la risc.
BasilVio: Ești obosit de-atâta muncă și n-ai nimic la pungă,
Dar banul e făcut ca niciodată să-ți ajungă.
Vezi pentru ce îți rupi spinarea, nu-ți face nimeni statuie.
La final vei fi surprins când vezi în fluturaș o mue!.
Trezește-te, spală-te, îmbracă-te, mănâncă,
Grăbește-te să pleci să nu întârzii la muncă,
Stai în trafic, rupe-ți nervii, umflă ficatul,
Și cum să n-ajungi frate la spital cu capul!?.
Investește acum în tine, bagă cărți, nu băga filme,
Când oile se mută ieși afară din mulțime,
Când oile nu văd decât minciunile din media,
Și se supără când le prezinți realitatea,
Societatea prezentă este ineficientă,
Pune mâna și ascultă societatea ascendentă.
Trăim într-o iluzie de bunăstare falsă.
Iar democrația pe la noi nu e decât o farsă.
.. – -. -.. -. – -. – / -. -. – -.. -. -. – /. -.. – –..
*Refren X2 (Gani) * Atunci când simți că lumea ta se prăbușește.
Ai motive să te ridici – privește-te, găsește-le.
N-ai vrut să fii luat la bani mărunți, ca la Fisc.
Util într-o bună zi, dar mergi cam mult la risc.
A. U. G. 2021

]]> https://versuri.pro/a-u-g-util-intr-o-buna-zi-cu-basilvio-si-gani/feed 0 Memoriam Nr. 18 https://versuri.pro/a-u-g-memoriam-nr-18 https://versuri.pro/a-u-g-memoriam-nr-18#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4146 →]]> *„Oltenii lui Tudor”- 7 iulie 1903*.
Vine-un chiot dinspre munte, vine freamăt din păduri.
Tudor domnul vine-n frunte, cu mulțimea de panduri!.
Iar din Jiu, din apa sfântă, iese cântec vitejesc,.
Și cu glas să surle cântă tot poporul românesc.
Las să-i sune surle-n țară, să-și adune-olteni destui,.
Țara s-o vedem noi iară veselă pe urma lui.
Mândra patrie română nu sub braț de oameni slabi,.
Ci voinică și stăpână cum a fost sub Basarabi.
Zboară corbi pe sus, băiete, cârduri negre se-nvârtesc.
Și se zbat de-atâta sete și de foame se izbesc:.
N-or s-aștepte-oltenii rugă să le dea de hrană-n văi.
Oh, ciocoi, te-ajung în fugă toți răzbunătorii tăi!.
Cine vrea părtaș să fie dreptului pe-acest pământ.
După Tudorin să vie că-i trimis de Domnul Sfânt.
Să ne scape-acum odată de ciocoi, căci Dumnezeu.
Însuși s-a pornit să-i bată, cum ne bat și ei mereu.
Ridicați, români, Dreptății steag cu sfântul George-acum.
Sfintei Legi și libertății faceți-i odată drum!.
Cine nu-i cu voi, să știe că izbit va fi de voi,.
De cei strașnici în mânie și din leagăn de eroi.
Domnul Tudor să trăiască sus cu toții, pui de lei!.
Pentru țara Românească, pentru drepturile ei!.
A-mbrăcat cămașa morții domnul Tudor, ca Hristos,.
Dar schimba-va pasul morții, va trânti dranii jos!.
*am zis să mai repet o dată strofa 6 pentru că mi s-a părut mie că ar da bine*.
*știu că era „pasul sorții” dar eu sunt A. U. G. și îmi permit să schimb versuri cum vreau eu*.
*”O scrisoare de la Muselim-Selo”- 20 mai 1901*.
*rOgHeR tHaT*.
Măicuță dragă, cartea mea găsească-mi-te-n pace!.
Pe-aici e vânt și vreme grea, și-Anton al Anei zace.
De patru luni, și-i slab și tras, să-l vezi, că-ți vine plânsul,.
Că numai oasele-au rămas și sufletul dintr-însul.
Apoi, să știi c-a fost război și moarte-aici, nu șagă:.
Cădeau pe dealuri, dintre noi, ca frunza, mamă dragă.
Și-acolo-n deal, cum fulgera, un plumb simții că vine.
Și n-avu loc, cât larg era, decât în piept la mine.
Mi-e bine-acum, și-așa socot că nu va trece luna.
Și-oi fi scăpat de-aici detot. Dar vezi te rog de una:.
Să nu mai faci cum ai făcut s-aduni la tine satul,.
De veselă că ți-ai văzut acasă iar băiatul!.
Să vezi pe-aici și ciungi și-ologi! Hristos să-i miluiască!.
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi o slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având de plată, vorbă-i lasă,.
Că-i voi lucra o zi, oricând, la-ntorsul meu acasă.
Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, cu creștetul cât masa.
O fi acum ștrengar voinic și vă răstoarnă casa?.
Făcutu-i-ați și lui la fel căciulă, cum am vrut-o?.
Aveam o piele-n pod, de miel, doar nu veți fi vândut-o?.
Nevestei mele să-i mai spui să-mi cumpere o coasă,.
Cea veche nu știu este-ori nu-i și-o fi acum și roasă.
De când rugina scurmă-n ea. Să-mi văd, o date-ar sfântul,.
Cum cade iarba-n fața mea și-mi bate-n plete vântul!.
Ea lupte-se cum biet o știi, c-așa ne dete soartea,.
Că și noi ne-am luptat pe-aci cu greul și cu moartea;.
Dar l-a ajuns și pe harap blestemele și plânsul,.
Că noi i ne-am ținut de cap și-ntrarăm după dânsul.
Și i-am făcut, măicuță, vânt! L-am scos detot din țară,.
Măcar stătea pe sub pământ și nu ieșea pe-afară.
Și-am prins și pe-mpăratul lor, pe-Osman nebiruitul,.
Că-l împușcase-ntr-un picior și-așa i-a fost sfârșitul.
Păi, ne ținea pesemne proști, să-și joace hopa-tropa,.
Că nu puteam să batem oști! Dar poate taica popa.
V-a spus de prin gazeturi tot el cum și-a dat juncanii?.
Acum i-aș cumpăra, să pot, dar nu mai am, azi, banii.
Mă doare-n piept, dar nu să țip, și-așa mi-e dor de casă,.
Și-aș vrea să plec, dar nu e chip că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu știu cât o lună chinuită,.
Și-o să te strâng de după gât, măicuța mea iubită..
Așa mi-a spus Ion să-ți scriu, iubească-ți-l pământul!.
Și-am tot lăsat, pân-a fost viu, și-mi țin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu, c-așa e la bătaie.
Și-am scris această carte eu, căprarul Nicolae.
*”Cântecul cel vechi al Oltului”- nu se știe anul*.
Vine, tată, Oltul mare; malul stâng de-abia-l zăresc.
Las să vie Oltul mare, că, români de când trăiesc,.
Oltul tot la piept ne are și-i al nostru și ne știe.
Și nu bate cu mânie Malul cel basarabesc.
*vine mare, las să vie că ni-e sol dumnezeiesc.*
Vine, tată, Oltul mare, brazi trăsniți rostogolind.
Las să vie Oltul mare, căci tătarii-ncoace tind,.
Dar li-e Oltul în cărare și n-au inimă să-l treacă.
Și sperieți se-ntorc și pleacă, cu noi horă nu se prind.
*las să vie, că-i îneacă, neamul nostru mântuind.*
Vine, tată, Oltul mare, și cu sânge-amestecat.
Las să vie Oltul mare, că mulțimi de oști tătare.
El pe mal a apucat. Lifte poartă, lifte duce,.
Lifte, bată-i sfânta cruce; Oltul capul le-a mâncat!.
*las să vie să-i apuce că ni-e scut de Domnul dat.*
A. U. G. 2021.
-.. – / -. -. -. /. -. / -. -. -. -.. – -.
-.. -. -. / -.. -. -.. / -.. – /. -. -. – / -. -. /.. -.. -. – /. -. -. – –. –. -.. – –

]]> https://versuri.pro/a-u-g-memoriam-nr-18/feed 0 Burning Memory (Ceva Lipsește) https://versuri.pro/a-u-g-burning-memory-ceva-lipseste https://versuri.pro/a-u-g-burning-memory-ceva-lipseste#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4162 →]]> Ți-am citit ceva pe față atunci când ne-am cunoscut
Doar că miriștea tot arde deși grâul nu-i crescut
Când mi-am amintit, de fapt, că sunt fericit pe scurt
Și din corelație-am dat într-un vag necunoscut.
Și totul e doar un cerc și un sentiment de vid
Și io iar n-am reușit… ce frumos era
Să simt… și să știu unde-am greșit
Universul iarăși piere, noapte bună, chip cioplit…
Apucă-mi mâna…

Și de-odată ți-e cam scârbă când tot simți că faci doar bine
Când jumătatea ta de lume e distrusă de la sine
Și nu-ncap în propria-mi lume, dezgustat ori prea confuz
Când ai totul îți lipsesc cam multe…
Tot repet să mă repet, și zâmbesc să nu par prost
Când evit să fac ceva greșit considerat anost
Infinitul e aproape, nu renunț
Io doar apreciez prea multe și n-ascult.
Doar visez că sunt mai bun, doar arăt cât de mult știu
Acțiunea viceversa tot lovește doar să fiu
Mai bun decât mă cred… opresc timpul
Și natura arde simplu, și nu mă încred.
Hai să-ți zic unde greșești, lași prea multe la coșciug
Și-ntre timp viața-i amară, nu contează ce spui tu
Transpui realități în vorbe, lasă… io tot fac
Lumea de rușine, sincer… nu dezbat.
Și mă tot pierd încontinuu, și mă caut prea puțin
Ca un orb senil debil ce-și caută iar copilul
… și-am prostit de multe ori
Când credeam că-s mult prea darnic, acoperit de noroi.
Imaginează-ți cum ar fi ca din tot ce tu iubești
Jumate să nu existe… și să te temi
Îngrozit de realitate și ți-e frică să visezi
Schrödinger se dă acum cu capul de pereți.

Lași o floare la mormânt pentru tot ce ai creat
Simplul fapt că iar s-a dus va creea iar un concept
Mult prea vag sau prea sărat… se tot zice mult prea rar
Că ne trebuie prea sărat în accident vascular.
… cine-mi duce real lipsa mă va suna…
Lasă cadavrele-acolo, e o glumă
… toată lumina din fante
Mă privește, nu orbesc, ăsta e iadul lui Dante.
Las în urmă amintiri, că-s instigat de ce-am gândit
Sau îmi ard bucăți din creier când rețin c-am reușit
Încep să dezvolt stări la care nici nu visam
Și tot leg prietenii cu mine și ciobul de geam.
Rapu-i o bilă de plumb ce mi-o tot leg de picioare
În drumu’ meu spre reușită… uite d-aia
Poezia mea primează și pe asta mă bazez
Ne-auzim când mai țipi versuri…
Primesc lume-n viața mea de parcă ar plăti chirie
Când jumătate din mine urlă la ei, și jumătate
Ia din ei prostie… și simt că ceva lipsește
Îmi e dor de mine și nu mă-ntărește.
Cum ar fi ca raiul tău construit numai de tine
Să dispară-n fața ta, și nu poți reacționa
O paralizie-n somn… pui capu’ jos
Dar perna e din piatră și patul e cam kitschos.
Dar totul merge bine până-n momentu’ în care
Intervine sentimentul… și ce cunoști dispare
Brusc… te cunoști puțin mai bine
Și zâmbești și îți lipsește…
Asta e altă memorie, mai bine o lași să ardă
Cât încă trăiești în tine… nimeni
Nu va arăta păsare, te rog nu te mai gândi
Mâine este o surpriză și n-ai în plan ca vei muri…

]]> https://versuri.pro/a-u-g-burning-memory-ceva-lipseste/feed 0 Opriți-vă https://versuri.pro/a-u-g-opriti-va https://versuri.pro/a-u-g-opriti-va#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4115 →]]> Multă lume a plecat de la baștina străbună,
Părăsind oraș și sat, căutând viață mai bună.
Se duc soră și cu frate, mama și cu tata pleacă,
Pornesc undeva departe, și speră c-o să se-ntoarcă.
Nu le-aduce bucurie țara în care locuiesc,
Îi înghite sărăcia cu al ei trai neomenesc.
Sub vagoane transportați, ori pe jos mai trec hotare,
Benevol sunt deportați, c-a rămas în disperare.
Satele devin pustii, unde-i hora, veselia?
Doar bătrânii și copiii ne mai îngrijesc azi glia.
Stau căsuțe părăsite, cu lăcate atârnate,
Iar ogrăzile par triste că demult nu-s măturate.
Vin stăpânii, vin și pleacă, s-au deprins c-un alt confort,
De apar, stau doar oleacă, să rămână nu mai pot.
Au văzut că-n altă țară, deși greu-i de a munci,
Viața nu-i atât de amară, ajung bani pentru a trăi.
Multe cupluri destrămate, iar copiii împărțiți,
Cum așa? Cum de se poate? OAMENI! Poate vă opriți!

]]> https://versuri.pro/a-u-g-opriti-va/feed 0 Victimă 0 https://versuri.pro/a-u-g-victima-0 https://versuri.pro/a-u-g-victima-0#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4131 →]]> Imaginează-ți cum ar fi ca un Hermes mult prea blând
Să îți fure ce-ai creat, dar să te lase respirând
Privește-n față frăția, tu rămâi în punctul tău
Tot ce-i detașat de lume reprezintă apogeu.
Și cât crezi că îmi mai pasă că îmi pasă că-ncă cred
Și cât crezi că mai aștept să aștepți să mă-nțelegi
Și poate că toate astea le-aș fi spus zâmbind
De m-aș mai fi uitat la tine și vedeam ceva sclipind.
Doar că lasă.. Imaginează-ți cum de dimineață
Te trezești c-un vis jumate și nimănui nu-i mai pasă
Pasivă lirica în top și doar asta mă scârbește
Și Спасибо pentru nimic, nimic nu mă mulțumește.
Și simt vântul miazănoapte cum îmi bate-n traista mea
Și din ea de mult timp lipsa vine jet la o cafea
Și vreo câteva cuvinte mai nasc o urmă umană
În mine, și-o simplă flamă prea aprinsă ce încearcă.
A fi stinsă cu benzină și emană cancer.. un simbol opus iubirii
Sau un concept diferit de-autopsie
Fiindcă vag termenul viu își pierde un sens comun
Mâine e mai trist ca azi, și ieri mai trist c-acum.
Mi-am pierdut ideea piesei în timp ce-o scriam
Mulțumesc c-ai fost cu mine ori că știam ori că nu voiam să fi
Vis-a-vis de asta
Visul meu e simplu speră ca nu vei muri

]]> https://versuri.pro/a-u-g-victima-0/feed 0 Azi, Mâine Nu https://versuri.pro/a-u-g-azi-maine-nu https://versuri.pro/a-u-g-azi-maine-nu#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4147 →]]> Sunt conștient de acțiunile mele dar într-o zi.
Va veni etapa în care cuptorul se va stinge, nu vor mai fi.
Lucruri bune de privit doar gheață și piloni rigizi.
Pe cer sunt multe stele dar sunt și asteroizi.
Corpuri cerești nefirești ne perindă sparte toate.
Enrico (Fermi) a zis deja, dar asta e dincolo de moarte.
Dincolo e tăcere de aur, peste negru evoluăm și murim.
Să nu-nțelegem ce am spus, mai mult ne aburim.
Știu că nimeni nu știe ce-mi doresc, dintr-o greșeală din start.
După viață nu vezi viață oricât ai fi de distant sau cald.
Să folosești lacrimile celor ce vor plânge la înmormântarea ta.
La figurat se naște o stea.
Azi e ziua cea mare, mâine o să uite de tine.
Te erodează lăuntric ca un pusnic speriat ca de moarte de bine.
Sănătatea-i boală incompletă (Emil Cioran), asta o simți cel mai des.
Când în jurul tău e frig și simți că respiri în exces.
*schimbare dramatică de instrumental*.
-.. -. –. – / – –. -. -. -. /.. -. – /. -.. / –. -. /. -.. –. -.
Sunt fericit ca n-am prieteni deși uneori poate-i merit.
Nu sunt vrednic pentru alții când delirez doar tâmpenii.
Asta-i nu-i plângere de milă e testament ori perturbare.
Îmi sună ceasul și mă trezesc unde soarele arde mai tare.
Nu sunt porți să îmi arate calea ori prototipul.
De îngeri printre oameni cu care să pot să-mi pierd timpul.
Colegii mi-au îngrădit rațiunea.
Mi-au normalizat cultura, mi-au testat afecțiunea.
Sunt încolțit într-o lume tristă pacifistă de cleștar.
Frumoasă dar sensibilă nu suport orice murdar.
Dar mâine e viitorul-obscur.
Ne limitam la o stea moartă-simbol, ne-am întors în trecut.
*Constantin Cotimanis*.
Gata.
În sfârșit pot dormi liniștit la noapte.
Ultima-mi noapte liniștită.
Restul oricum nu vor conta.
Iar ce va veni după noi va fi ca un anestezic.
Totul va fi dureros..
.. dar nu vom simți.
Pentru ca vom muri..

]]> https://versuri.pro/a-u-g-azi-maine-nu/feed 0 A. U. G. (feat. Libelullah) https://versuri.pro/a-u-g-feat-libelullah-a-u-g https://versuri.pro/a-u-g-feat-libelullah-a-u-g#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4163 →]]> libEluLLah:.
Scenariu familiar, ca peisajul e neschimbat și
sunt sigur că, atunci când mă întorc înapoi peste ani,
de nostalgie o să fiu complet acaparat pentru
că eram mai tânăr, fără griji, probleme, bani.
Constant mă analizez, constat ceva urât,
îmi e dor de trecut, văd că încă nu mi-a trecut,
mă face să cred omniprezenta răutate-n ființe,
poate chiar era mai bine de rămâneam maimuțe.
Cum să cred că-i o lume frumoasă când viața-n sine-i farsă
Și adevăru’ nu-i mai mult decât o minciună-ntoarsă,
e neobișnuit de-ntuneric în cameră
și nu mai văd nimic când mă-nvelesc cu o pătură.
Uneori, oricât de tare-ai încerca, nu merge
Și înnebunești când te întrebi „de ce?”
Te chinui atât când este evident
că de fapt stagnează, nu progresează lent.
Iar când vine iarna și totu-i cuprins de alb,
ce semnifică moartea, nu am cum să fiu calm,
sub pătură de zăpadă nimic nu mai are puls
și e atât de trist modul în care am spus.
A.U.G.:.
Ura mea-i periculoasă ca frustrarea lui Cioran,
am în cap multe idei, dar nu am deloc un plan,
vreau să transmit ceva, muzica mă limitează,
ăsta nu mai-i rap, demult e un vis la metastază.
Îmi e dor de vechiul eu, cum m-am tras din onanie,
cum ieșeam cu oameni noi ca să-mi țină companie,
și-e păcat că încă cresc, nu-i greșit,
dar mi-e frică de ce urmează, că nu rezist la nimic.
Tot sunt întrebat mereu unde m-am dus, de ce m-am schimbat,
de ce nu mai sunt fericit, de fapt
fericirea mea-i o ură pe care-o țin rezervată,
nu-s io ethos sau thanatos, sunt mediana descentrată.
Nu m-am mai simțit demult,
a trecut o perioadă pe care n-am simțit-o atunci, dar parcă o văd acum,
nu mai pot vorbi cu tine, unii m-au distrus
sau m-am tâmpit ca dracu și soarele a apus.
Și spune-i Lui Dumnezeu când mai trebuie să regrete
și să știe periodic că nu-s rănit iminent,
că io-s singurul ce poate să-și creeze sentimente
și tot io sunt ăla care le va răni violent.
Rx2: Las din mine amintiri, zic distrat „fie ce-o fi”,
am în plan să întorc lumea și așa va și sfârși
și nimeni niciodată nu mă va putea opri,
lăsați și voi bunătate, poate că veți mai trăi.
A.U.G.:.
Viața mea-i un drum întors, în sus și-n jos, exact ca funcția sinus,
atâtea combinării, plusuri, dar tot pe minus,
poate că am nimerit
las din mine gânduri, ca poate sunt fericit.
Când visezi prea mult la stele sau dincolo de pământ,
ieși un rezultat finit delimitat de timp și trup,
poate ești și tu ca mine,
cineva batjocorit care își permite să facă mult prea mult bine.
Nesimțit… să reglădesc iar caracter…
de prea mult timp fără timp… ce contează
înc-o oră de repaus când mintea halucinează
… Am chestii prea lamentale.
Pe care dacă le-aș zice aș muri doar parțial,
un fel de paradox Fermi doar că-n lipsă de dovezi,
scoateți capul pe ferestre și urlați doar ce vedeți,
zelul toxic face bine doar când arde miriștea.
Ca gunoiul tău soios ce nu va fi comoara mea
… vreau să cred că-s special
și cu alții doar mă-ntrec…
când ei se cufundă-n lauri io nu vreau să mă înec… sunt defect (și…).
libEluLLah:.
Gerul e cel ce mi-a ucis îngerul
și cine omoară nu-i mașina-i șoferu’
dăm vina pe-obiecte din cauza noastră
că-i prea greu să accepți greșeala ta aspră.
Incomplet, viciat, singur, neterminat,
ca o lucrare cu standard prea mare,
vreau să progresez da’ fără ajutor e tare,
greu să faci ceva care să fie meritat.
La bază sunt la fel ca un bloc cu crăpături,
nu-s într-o stare ideală da’ tot îmi fac datoria,
când n-ajunge timpu’ și mă latr-atâtea guri,
le scuip toate deodată și îmi recapăt mândria.
Gloanțele n-omoară precum sentimentele,
da’ totuși ele-s legale, numărate crimele,
și când vrei să le omori tot tu ești ăla rău,
bă da’ să mor dacă mai are vreun sens, zău!
Pași rămân în spate ce prăfuiesc pasiunea
și-acum e la fel c-atunci când nimeni nu venea
perfecțiune-n haos și un delir coerent
mă bagă sub apă ca să mor tras de curent.
Rx2: Las din mine amintiri, zic distrat „fie ce-o fi”,
am în plan să întorc lumea și așa va și sfârși
și nimeni niciodată nu mă va putea opri,
lăsați și voi bunătate, poate că veți mai trăi

]]> https://versuri.pro/a-u-g-feat-libelullah-a-u-g/feed 0 Contează U. G. https://versuri.pro/a-u-g-conteaza-u-g https://versuri.pro/a-u-g-conteaza-u-g#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4116 →]]> Spun că mi-am întrerupt activitatea, car
Toate vorbele durerii care încă nu par
Ale lumii în continuare care aleargă după bani
Fericirea lor apare pe bancnota de 1 dolar.
Tot aici să pot să fac ce nu pot face singur
Tot să scriu pentru că știu că doar pe asta sunt sigur
Pe mine că pot face altceva
Dragă neștiutule, îți las muzica mea să poți învăța ceva.
Rx2: Vă salut zâmbind, cine sunt eu să aleg
Pe cine salut zâmbind sau dacă îl las să plece
Dar înțeleg sau încerc să mă prefac, voi zice și peste ani
Suntem o comunitate de hip-hop-eri veterani.
Încă lumea ne paște cu gânduri murdare
Dar noi ne împotrivim cât încă rezistăm în picioare
Dar cum poate cineva să dăruiască fericirea
Când noi ne chinuim să răscumpărăm iubirea.
Când erai mic, alergai în sus și-n jos
Era altceva, băi, vedeai totul mai frumos
Acum ești mare, poți privi alte belele
Acum toți te folosesc ca pe cârpa de podele.
Rx2: Vă salut zâmbind, cine sunt eu să aleg
Pe cine salut zâmbind sau dacă îl las să plece
Dar înțeleg sau încerc să mă prefac, voi zice și peste ani
Suntem o comunitate de hip-hop-eri veterani.
Lăsați vinul să curgă că o faceți bine
Și dacă nu vă cugetă auzul, lăsați-l la masă cu mine
Cum ești tu puternic când n-ai încercat vreodată
Ce e greu pentru tine, cum să abordezi o fată.
Respectabil, te-ai tâmpit și, culmea, nimeni nu mai e cu tine
Dar tu ești rău cu alții, dar invers nu-ți convine
Zi-mi sincer dacă mai ai să-mi dai, sincer nu-mi pasă
Când vii să te cerți cu mine, lasă-ți ifosele acasă.
Rx2: Vă salut zâmbind, cine sunt eu să aleg
Pe cine salut zâmbind sau dacă îl las să plece
Dar înțeleg sau încerc să mă prefac, voi zice și peste ani
Suntem o comunitate de hip-hop-eri veterani.
Este prea scumpă viața când ai de ales
Între 2 lucruri pe care nu le-ai înțeles
Dar ce rost are viața de vagabond, de ce atâta stresezi
Când în viața asta tu te culci când alții se trezesc.
Aleargă, frate, ca să poți să prinzi răsăritul
Și apoi să pleci spre apus prețuind prea mult timpul
Fă-ți ce vrei să faci, ai puterea cea mai mare-n tine
Că în ceasul cel de moarte vei rămâne o amintire.
Rx2: Vă salut zâmbind, cine sunt eu să aleg
Pe cine salut zâmbind sau dacă îl las să plece
Dar înțeleg sau încerc să mă prefac, voi zice și peste ani
Suntem o comunitate de hip-hop-eri veterani.
iad.

]]> https://versuri.pro/a-u-g-conteaza-u-g/feed 0 A. U. G. - Armonie în 3 Acorduri https://versuri.pro/a-u-g-a-u-g-armonie-in-3-acorduri https://versuri.pro/a-u-g-a-u-g-armonie-in-3-acorduri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4132 →]]> Coardă, nu mă deranja când înregistrez.
Privind în spate iei ad litteram ușor evenimente.
Dintr-o duminică seara nu mai aveai pe cine crede.
Toți s-au izolat în ei. „Ce mișei”- îți repetai.
Dar devii ușor ca ei când credeai că evoluai.
Este luni, au trecut luni, „e șaradă-ntruchipată”.
Lumea fuge disperată pe stradă că n-are-o apă.
Îi vezi ca la-nceput, nu-i simți, îi vezi și-e bine.
Priveai lumea murdară de grăsime și vedeai finalu cum vine.
Dar fugi să nu te prindă namila din strada ta.
Ești izolat, ești detașat, evident, ești expulzat.
Pe toți îi doare, e normal, dar important este locul.
Socul nu-nflorește singur, tre’ să-l stârnească potopul.
Norocul te-a părăsit când te-ai trezit, ai înflorit.
Și-ai împietrit când ai auzit că tot chinul s-a sfârșit.
Ieși afară, du-te joacă, soarele a răsărit din nou.
Dar v-ați distanțat total, acum caută-i la pluton.
. -. / -. -. -. – / -. -. -… –. / –. -.. -..

]]> https://versuri.pro/a-u-g-a-u-g-armonie-in-3-acorduri/feed 0