A. U. G. – Azi, Mâine Nu

Sunt conștient de acțiunile mele dar într-o zi.
Va veni etapa în care cuptorul se va stinge, nu vor mai fi.
Lucruri bune de privit doar gheață și piloni rigizi.
Pe cer sunt multe stele dar sunt și asteroizi.
Corpuri cerești nefirești ne perindă sparte toate.
Enrico (Fermi) a zis deja, dar asta e dincolo de moarte.
Dincolo e tăcere de aur, peste negru evoluăm și murim.
Să nu-nțelegem ce am spus, mai mult ne aburim.
Știu că nimeni nu știe ce-mi doresc, dintr-o greșeală din start.
După viață nu vezi viață oricât ai fi de distant sau cald.
Să folosești lacrimile celor ce vor plânge la înmormântarea ta.
La figurat se naște o stea.
Azi e ziua cea mare, mâine o să uite de tine.
Te erodează lăuntric ca un pusnic speriat ca de moarte de bine.
Sănătatea-i boală incompletă (Emil Cioran), asta o simți cel mai des.
Când în jurul tău e frig și simți că respiri în exces.
*schimbare dramatică de instrumental*.
-.. -. –. – / – –. -. -. -. /.. -. – /. -.. / –. -. /. -.. –. -.
Sunt fericit ca n-am prieteni deși uneori poate-i merit.
Nu sunt vrednic pentru alții când delirez doar tâmpenii.
Asta-i nu-i plângere de milă e testament ori perturbare.
Îmi sună ceasul și mă trezesc unde soarele arde mai tare.
Nu sunt porți să îmi arate calea ori prototipul.
De îngeri printre oameni cu care să pot să-mi pierd timpul.
Colegii mi-au îngrădit rațiunea.
Mi-au normalizat cultura, mi-au testat afecțiunea.
Sunt încolțit într-o lume tristă pacifistă de cleștar.
Frumoasă dar sensibilă nu suport orice murdar.
Dar mâine e viitorul-obscur.
Ne limitam la o stea moartă-simbol, ne-am întors în trecut.
*Constantin Cotimanis*.
Gata.
În sfârșit pot dormi liniștit la noapte.
Ultima-mi noapte liniștită.
Restul oricum nu vor conta.
Iar ce va veni după noi va fi ca un anestezic.
Totul va fi dureros..
.. dar nu vom simți.
Pentru ca vom muri..