Din motive de răceală
Poezia nu se scoală,
Versul nu te înfioară,
Când sunt sec la inimioară.
Din cauză de plictiseală
Poezia lâncezește,
Versul nu te mai trezește
Și inima parcă mi-e goală!
Din cauză de gol zbicesc,
Parcă nu te mai iubesc,
Parcă nu mai reușesc
Să am viață siderală,
Nici să scriu… poezia epocală!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de gol interior, lipsă de inspirație și incapacitatea de a crea. Vorbitorul se simte deconectat de emoții și incapabil să mai scrie.