Octombrie a zugrăvit pe cer
Un nor de argint, de plumb şi de oţel.
Tavanul unei camere de hotel
În care s-a-mpuşcat un pasager.
Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.
Pe vârful unui bloc, o cioară
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul cât mai e până la cer.
Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.
Şi după câteva minute de tăcere
Coboară încet din blocul desfrunzit
Spre cimitirul din apropiere.
Probabil pasagerul a murit.
Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.
Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.
Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui om disperat care se sinucide într-o cameră de hotel. Versurile evocă un sentiment de melancolie profundă și disperare, accentuat de decorul sumbru și atmosfera apăsătoare.