Pe pământul amar
drumurile au vise
labyrinthice, drumuri bătute de vânturi,
parcuri înflorite-n penumbră şi-n tăcere;
bolte adânci, scări sprijinite de stele;
lucuri ale speranţei şi-ale amintirii.
Mici siluete-n trecere, surâzând,
jucării melancolice pentr-un om bătrân;
imagini prietenoase..
acolo unde drumul coteşte printre flori
şi unde imaginare făpturi
ne arată drumul.. departe..
Sensul versurilor
Piesa explorează amintiri și speranțe într-un cadru melancolic. Drumurile vieții, bătute de vânturi, conduc spre locuri ale speranței și amintirii, sugerând o călătorie interioară.