Antonio Machado – Pe Pământul Amar
Pe pământul amardrumurile au viselabyrinthice, drumuri bătute de vânturi,parcuri înflorite-n penumbră şi-n tăcere;bolte adânci, scări sprijinite de stele;lucuri ale speranţei şi-ale amintirii.Mici siluete-n trecere, surâzând,jucării melancolice pentr-un om bătrân;imagini prietenoase..acolo unde drumul coteşte printre florişi unde imaginare făpturine arată drumul.. departe..