Antonio Machado

Antonio Machado – Plictiseală

de

Bătea ceasul ora unuîn odaia mea. Chip straniuavea noaptea. Ca un craniusclipitor pornise luna.Din zenit să se pogoareprintre cipreși, în grădină,îmbrăcându-i în luminărece și strălucitoare.Prin fereastra-ntunecatăajungeau până la mineurlete ca de jivinede muzică-ndepărtată.Cântec trist de altădată,o mazurcă săltăreață,inocentă și glumeață,proastă ea și prost cântată.De plictis, simțeam în minesufletul atunci cum cască.Inimă și cap… de iască.Și… … Citește mai mult

Antonio Machado – Un Ulm Uscat

de

Cu ploi de-april şi cu-a lui mai căldură,pe ulmul cel bătrân, de tot uscat,şi-n două părţi de fulger spântecat,câteva frunze verzi reapărură.O, ulmul centenar pe cea colinăpe malul Dorului! Un muşchi gălbui,pe trunchiul cariat şi găunos al lui,albeaţa scoarţei astăzi i-o întină.El n-o mai fi de păsări cântătoaredorit, ca plopii de pe mal în careatâtea … Citește mai mult

Antonio Machado – Mărturisire

de

Niciodată n-am vrut glorie,nici cântu-n vasta memoriea gloatelor să-mi impun:Îmi plac luminile subtile,ușoare și vibratileca bulele de săpun,îmi plac când, sub cerul larg,pictate-n aur și-n parăplutesc, când briza ușoarăle-nfioară brusc și se sparg.

Antonio Machado – Portret

de

Copilăria mea-i doar amintirea unei curți din Seviliași o grădină unde rodește lămâiul sub lumină fierbinte.Tinerețea mea, douăzeci de ani în pământurile din Castilia,viața mea, câteva lucruri de care nu vreau să-mi aduc aminte.Nici un Maniara seducător și nici un Bradomin, vreodatăn-am fost – voi îmi cunoașteți îmbrăcămintea deloc arătoasă.Dar Cupidon din arcu-i mi-a slobozit … Citește mai mult

Antonio Machado – Am Umblat pe Multe Drumuri

de

Am umblat pe multe drumuriși-am deschis multe cărări,mi-am tras barca-n zeci de porturiși-am vâslit pe zeci de mări.Și-n tot locu-am văzut oamenipribegind cu ochii goi,îngâmfați și melancolici,bântuiți ca de strigoi.Și-am văzut pedanți cu fracuri,ce gândesc în sinea lorcă știu tot, fiindcă nu gustădin vinul tavernelor.Lume rea, lume meschină,unde-ajung, locul l-împut…Pretutindeni văzui oamenice la joc s-au … Citește mai mult

Antonio Machado – Pe Pământul Amar

de

Pe pământul amardrumurile au viselabyrinthice, drumuri bătute de vânturi,parcuri înflorite-n penumbră şi-n tăcere;bolte adânci, scări sprijinite de stele;lucuri ale speranţei şi-ale amintirii.Mici siluete-n trecere, surâzând,jucării melancolice pentr-un om bătrân;imagini prietenoase..acolo unde drumul coteşte printre florişi unde imaginare făpturine arată drumul.. departe..

Antonio Machado – Preludiu

de

Acum că umbra unei iubiri curate trece,un psalm aș vrea pupitru-mi bătrân să înfășoare.Severă, orga-n fluier acordul să-și aplece,aprilie doar murmur, suspin să dea. Și floare.Arome distila-vor merele-n luminade toamnă și-ți va spune smirna psalmodierea.Și va pluti parfumul de roze prin grădinacu umbra împăcată, cu tihna și tăcerea.Nobilă și bătrână, singură ruga mea,sub armonia gravă … Citește mai mult