Cei trei corbi.
(baladă anonimă).
Erau trei corbi ce stăteau pe un copac,
Jos la Downe, fânu-n jos, fânu-n josu
Erau trei corbi ce stăteau pe un copac,
Cu josu
Erau trei corbi ce stăteau pe un copac,
Atât de negri cât puteau fi.
Cu o plută-n jos, plută, plută, josu, josu.
Unul din ei îi spuse tovarășului său,
„Unde ne vom lua fruștiucul?”.
„Jos-n cela câmpu verde,
Zace un cavaler ucis sub scutu-i.
„Dulăii îi șed la picioare
Așa să-și păstreze stăpânul.
„Șoimii îi zboară așa aprig
Nu-i hoară să îndrăznească să s-apropie.”.
Jos vine o palidă moartă,
Plină de tinerețe cât pate fi.
Ea-i ridică fruntea-nsângerată
Și sărută rănile ce erau așa de roșii.
Și îl ridică în spate
Și l-a purtat până la mlaștină.
L-a îngropat înainte de tinerețe,
Și ea fu moartă înainte chiar de vremea cântului.
Dumnezeu să trimită oricărui gentilom
Așa șoimi, așa dulăi și-așa drăguță.
Sensul versurilor
Balada prezintă povestea unui cavaler ucis, vegheat de animalele sale loiale. O femeie apare și îl îngroapă, sacrificându-și propria viață în acest proces, subliniind teme de loialitate și sacrificiu suprem.