Afacerea mea este cuvinte. Cuvintele sunt ca etichete,
sau monede, sau mai bine zis, ca albinele pline de roi.
Mărturisesc că sunt rupt doar de sursele lucrurilor;
de parcă cuvintele ar fi socotite ca niște albine moarte în pod,
desfăcută din ochii galbeni și din aripile uscate.
Trebuie să uit întotdeauna cum un singur cuvânt este capabil de a alege
afară din altul, pentru manevrarea altuia, până când am ajuns
ceva ce aș fi putut spune..
dar nu.
Afacerea ta urmărește cuvintele mele. Dar eu
nu admit nimic. Lucrez cu cei mai buni, de exemplu,
când pot să scriu laudele mele pentru o mașină de nichel,
într-o noapte în Nevada: povestind cum este magia jackpot
a ieșit tresărind trei clopote, pe ecranul norocosului.
Dar dacă ar trebui să spui asta este ceva, nu este,
apoi slăbesc, amintindu-mi cum mâinile mele se simțeau amuzante
și ridicol și aglomerat cu toți
banii credincioși.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre poet și analist, evidențiind natura evazivă a cuvintelor și dificultatea de a le interpreta. Poetul își exprimă frustrarea față de limitările limbajului și de pierderea sensului originar.