IV Ghețuri curg sunătoare prin foc,
Ceru-i fără speranță și pal.
Pentru ce mă blestemi, triumfal,
Ah, eu nu îmi știu vina deloc.
Dacă trebuie mă și omoară,
Dar cu mine-nrăit să nu fii.
Prunci nu vrei să-ți rodesc o comoară,
Nu-mi iubești poeziile, știi.
Va fi totul cum crede-vei: fie!
Credincioasă la cer m-oi ruga,
Ți-am dat viață, tristețea târzie
Eu cu mine-n mormânt o voi lua.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
O femeie se confruntă cu un blestem și cu respingerea, oferindu-se să suporte singură tristețea și să se sacrifice. Ea își exprimă durerea față de cel care o blestemă, amintindu-i de viața pe care i-a dat-o.