*Pentru E. S. Bulgakova*.
În odaie-o vrăjitoare
Înainte-a locuit:
Umbra ei și-acum apare
Când i-e lunii de ivit.
Umbra ei și astăzi încă
Stă de strajă-n negre seri,
Și cu ochi de taină-adâncă
Mă privește-n doi peri,
Dar nici eu nu mă știu roaba
Bobilor străini… Și eu
Pot să dreg… dar pe degeaba
Nu dau meșteșugul meu.
1943
Sensul versurilor
Piesa evocă prezența unei vrăjitoare într-o odaie, a cărei umbră persistă și veghează. Naratorul se simte observat, dar își afirmă propria putere și refuză să o divulge fără motiv.