Regăsitoare-nchipuire
În ochii cenușii și moi.
În simpla mea nenorocire
Amar vă amintesc pe voi.
Prizonier cu mâini ferice,
Pe malul Nevei, stâng și mut,
Contemporanul meu, aice,
S-a întâmplat precum ați vrut.
Tu, ce mi-ai ordonat: ”Hai, pleacă,
Ucide-ți dragostea, te du! ”
Și eu sunt cea care încearcă,
Dar sângele îmi spune: “Nu! ”.
Iar de-oi muri, hai, spune-mi, cine
Vă va mai scrie poezii?
Cine sunând va mai susține
Nespuse încă psalmodii?.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și disperare legate de o iubire pierdută sau interzisă. Naratorul se simte prizonier și se întreabă cine va mai scrie poezii dacă el/ea va muri, subliniind importanța artei în fața suferinței.