Doar printre voi, prieteni din ultima chemare,
Mi-a fost plăcută viața, ca să vă plâng pe rând,
Și nu precum o salcie pe ape plângătoare,
Ci ale voastre nume întregii lumi strigând.
Dar ce-nsemnează-un nume când voi trăiți?…
Cu toții
Să-ngenunchem!
Lumină de purpură țâșni.
Merg iar leningrădenii, cei vii în rând cu morții.
Căci pentru slavă n-au fost și nu sunt decât vii.
1942
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus prietenilor căzuți, celebrând viața și sacrificiul lor. Vorbitorul își exprimă durerea, dar și hotărârea de a le păstra vie memoria, strigându-le numele în lume.