Peste Caraș-Severin
Vara ceru-i tot senin,
Strălucește soarele,
Scaldă-n aur muntele,
Dă binețe satelor
Și mie mi-aduce dor,
Dor de badea de la munte,
Dor de gura lui a dulce.
Pe poale de codrii verzi
Junii cosesc prin livezi,
La izvor trec fetele
Să-și umple cârcegile,
Cântă și nici că le pasă
Că-s cu badea lor la coasă,
Numai badea nu-i venit
Poate nu s-o pomenit.
Bună dimineața, dor,
Du-te la badea-n obor,
Bate-i mireu în ferești,
Ai grijă să-l pomenești
Și îl mână la cosit
Că-i soarele răsărit
Și mai spune-i că-l aștept
La livezi cu doru-n piept,
Că de el mi-i tare dor
Ca de apa din izvor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete pentru iubitul ei, badea, într-un cadru idilic din Caraș-Severin. Ea își exprimă dorința ca el să vină la cosit și tânjește după el ca după apa din izvor.