Ana Blandiana – Tatăl

Nu eu hotărăsc. Atomii se fac nisip,
Nisipul formează pietricele,
Pietricelele se transformă în litere,
Literele încolțesc, dau muguri,
Rodesc cuvinte,
Cuvintele se fac animale, se împerechează
Și nasc.
Nu eu hotărăsc.
Niciodată
Când văd o vorbă gravidă,
Nu știu cine e tatăl.

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea că nu avem control asupra originii sau destinului cuvintelor și ideilor. Metaforic, se întreabă cine este "tatăl" unei idei, sugerând că originea este adesea incertă și misterioasă.

Lasă un comentariu