Sufletul.
Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simțeam căușul palmei gol
Și-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăpostește în noi
De Dumnezeu?
Sensul versurilor
Piesa explorează natura sufletului și vulnerabilitatea sa. Vorbește despre găsirea sufletelor pierdute și căutarea unui loc unde să se adăpostească, sugerând o relație complexă cu divinitatea.