Planetă fierbinte explorată de-un greier,
Febră cântătoare ascuţit,
Trupul meu vrăjit de sine însuşi
Se ascultă fericit.
Prizonier cu lanţuri moi şi foşnitoare
Şi purtând cătuşe încă vii de fân,
Dulce-nvins de ierburi şi pe jumătate
Îngropat în cântul marelui stăpân –.
Cel supus şi aspru, fermentând miresme,
Inventând alcooluri, viermi şi buruieni,
Gata să primească trupul meu subţire
Ca pe un ştiut de mult refren.
Câtă frumuseţe sfântă risipită
Ca s-ascundă lumii durerosul creier
Reîntors în ţărnă mândru de-a fi fost
Hăituit de-un greier.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării și a acceptării morții prin intermediul unor imagini puternice din natură. Eul liric se lasă absorbit de ciclul vieții, acceptând rolul său în acest proces continuu de descompunere și regenerare.