Te așteptam, îmi spuse pasărea pornind.
Din cauza ta o să întârzii prima oară.
Am putea ruga soarele să se oprească puțin
Dar va trebui apoi să-i fim recunoscători.
Să ne grăbim mai bine, să ne grăbim.
Îți voi spune pe drum de ce te-am chemat
Și cine te-așteaptă acolo.
Și zbura din ce în ce mai repede.
Și zburam în urma ei tot mai greu.
O vedeam vorbind
Dar nu izbuteam să-nțeleg ce spune
Și nu izbuteam să-mi amintesc
De unde-o cunosc.
O dată numai a întors capul
Și-atunci am auzit-o limpede:
„Dacă nu ți-aș spune toate acestea
Ai fi pierdută acolo”
Apoi din nou doar pliscul ei monstruos mișcând
Și sentimentul că n-ar trebui s-o urmez.
Și zborul meu greu, poate înspre distrugere.
Dar numai zburând
Puteam să m-apropii s-aud
Și zburând m-așurzea
vacarmul aripelor.
Sensul versurilor
O călătorie inițiatică ghidată de o pasăre misterioasă. Protagonistul este condus spre un loc necunoscut, fiind avertizat de pericolele ce-l așteaptă, dar și de necesitatea de a continua drumul.