Îngeri bătuți cu pietre
Care mai au tăria
Să nu se-ndepărteze în văzduh
Îmi cer, răniți
Și frânți de oboseală, găzduire
Și-n timp ce încă fâlfâie ușor
Adorm umili și fragezi prin caiete,
Trăgându-și doar în somn
Când li se face frig
Câte o filă albă peste aripi.
Dimineața știu că n-am visat
După amprentele penelor pe pagini
Și mă grăbesc să le memorez
Înainte de a-mi fi confiscate
Ca să se decreteze specii noi
De păsări de pradă.
Sensul versurilor
Piesa descrie îngeri fragili, maltratați, care caută refugiu. Naratorul își dă seama că trebuie să-i protejeze și să le păstreze amintirea înainte ca aceștia să fie transformați în ceva periculos.