Ce poate fi fericirea,
Dacă nu această plutire,
Printre fructe și frunze,
În raza de miere prăfoasă, foșnind
Pe locul vrăjit unde viața sfârșește
Dar nu-ncepe moartea
Și-ntre ele e numai
Un limpede jind
Cu miros de prune urcând spre alcool,
De fum și de iarbă uscată?
Ce poate fi fericirea
Dacă nu să adormi,
Așteptându-ți sfârșitul,
În septembrie,
Într-o livadă?
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de fericire prin contemplarea naturii și acceptarea sfârșitului. Descrie o stare de melancolie senină, în care viața și moartea coexistă într-un echilibru fragil, sugerând că fericirea se găsește în acceptarea acestui ciclu.
