jind

Uneori, noaptea, dintre ziduri severefur prin poartă de fier ferecatăo zdreanţă de stradă sau câte-o muiere.Cu gură mai roşie ca o muşcată.Un haimanalâc pe chei până-n zori.Ah! O beţie-ntr-o crâşmă uitată;şi dragostea ridicată de subţiorimuşcată şi îmbrăţişată.Seara, sub mâna ce vrea să alintepâinea de orz şi tărâţăputernică, neagră, fierbinte,zvâcneşte viu ca o ţâță..Dar nu! Celula … Citește mai mult