Alerg dar voi sperați
În corp de melc să mă-mbrăcați.
Evident,
Să mor mai lent.
Respir, dar voi îmi dați
Spital și pat; iar mă tratați,
În lanț.
În picaj m-aruncă,
La a ta poruncă,
În rele gânduri, spre sol.
Îmbrățișând cu pieptul,
Buzele gropii-mi repetă
Somnul îți va fi ușor!
Eu cad, mă înec în nori
Dansează în cerc
În piept fiori
Regret,
Că trupu-l pierd
Pășind, ai zilei zori
Mă voi vedea
Cum dorm ușor
La sol
În picaj m-aruncă,
La a ta poruncă,
În rele gânduri, spre sol.
Îmbrățișând cu pieptul,
Buzele gropii-mi repetă
Somnul îți va fi ușor!
În picaj m-aruncă,
La a ta poruncă,
În rele gânduri, spre sol.
Îmbrățișând cu pieptul,
Buzele lovind repetă
Somnul îți va fi ușor!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi controlat și împins spre o moarte lentă și inevitabilă. Protagonistul se simte neputincios în fața forțelor care îl conduc spre distrugere, acceptând cu resemnare soarta.