De cei de jos — de morți — ce-ți pasă,
Stea ce te-nalți în fundul zării?
Ridică-ți raza ta și-i lasă
În întunericul uitării!.
………………………………….
Tu vei trăi-ntr-o altă lume,
Departe pururea de mine,
Și-a mele versuri, și-al meu nume
Ca mâni ți s-or părea străine.
A clipelor de-acum năluce
De veci s-or scufunda-n trecut,
Și — sigur — nici ți-ei mai aduce
Aminte că m-ai cunoscut!.
La ce dar amintirii tale
Aș mai cerși-n deșert o rază?
La ce pe-un mort priviri de jale
Din ochi atât de dulci să cază!.
De cei de jos — de morți — ce-ți pasă,
Stea ce te-nalți în fundul zării?
Te du ferice, și mă lasă
În întunericul uitării!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea despărțirii și acceptarea faptului că persoana iubită va continua să trăiască, în timp ce eul liric se va afunda în uitare. Vorbitorul se întreabă retoric despre rostul amintirilor și al jalei, acceptând inevitabilitatea uitării.