Voci ale vechilor poeți, mai clare
Decât sclipirea stelelor pe cer
În nopți de ger,
De mult v-aud venind din depărtare
Până-n ascunsul inimii ungher.
Odată-n munți văzui un om de ceață;
Pășea din pisc în pisc, gigant subtil,
Un nou Schlemihl
Dintr-un tărâm de dincolo de viață,
Ajuns aici într-un ciudat exil.
Dar eu, deprins cu visuri și vedenii,
Apropiam în gând pâclosul ins,
Din cer desprins,
De vocile ce străbătând milenii
Foc lung din ev în ev au tot aprins.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri și voci din trecut, sugerând o conexiune profundă cu poezia și istoria. Naratorul se simte legat de aceste voci eterne, care au continuat să inspire de-a lungul timpului.