De-aş fi ori încă nu pe ducă,
Mă simt la fel cu orişicine.
Clipire-nchisă-ntre suspine,
Şi-ntre năluci ce pier — nălucă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a sentimentului de egalitate în fața morții. Vorbitorul se simte prins într-o stare de suspin și iluzii pieritoare, sugerând o meditație asupra condiției umane.