Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Pică monotonie
Ornicul neobosit.
Şoapta Parcelor vrăjeşte,
Viaţa fuge şoriceşte:
Prin unghere a foşnit…
Somnul nopţii e trudit,
Şi urâtul greu m-apasă…
Ce urziţi în miez de noapte,
Obsedante, triste şoapte?
E mustrarea neînţeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-aţi spus?
M-aţi chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înţeleg? …
Sensul versurilor
Piesa explorează stările de neliniște și introspecție resimțite într-o noapte de insomnie. Naratorul se confruntă cu gânduri obsesive și încearcă să înțeleagă sensul ascuns al șoaptelor nopții, reflectând asupra trecerii timpului și a sensului vieții.