În liniștea grădinii, în mai, în noaptea grea,
Privighetoarea peste un trandafir cânta.
Nu simte, nu ascultă frumosul trandafir
Când imnul de iubire îl leagănă pe-un fir.
Nu-i cânți și tu asemenea recei frumuseți?
Poete, -n van te strădui făptura să-i dezgheți!
Poete, glasul lirei la ea nu a pătruns –
De-o chemi, când înflorește n-ai să primești răspuns.
1827
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire neîmpărtășită, similară cu eforturile zadarnice ale unui poet de a atinge o frumusețe rece și insensibilă. Privighetoarea cântă pentru un trandafir care nu-i ascultă imnul de iubire, reflectând o dezamăgire profundă.