Zori limpezi vezi în depărtare
Și-aici lumini se-aprind pe rând,
Pe străzi plutește iz de mare,
Se-aud sirenele sunând.
În larma asta neînfrântă
Cețos ți-e sufletul pustiu..
Alături e manta se-avântă,
Răsună-o voce – cântec viu.
Stingheră ți-e pornirea toată –
Veșmânt de cleric cuvios..
Și-adesea genele, săgeată,
Femeile le lasă-n jos.
Ce vezi pe lunecoasa pantă?
Lumini din geamuri și neant?
Locașul sfânt ca restaurantu-i
Iar restaurantul – sfânt locaș.
La-nșelăciunea vieții (toante) :
Zadarnic cerci al tău noroc:
Și gene lungi, și restaurante..
Sfârși-vor toate la soroc!.
Decembrie 1908
Din volumul Versuri alese 1956
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a deziluziilor întâlnite pe parcurs. Imaginea zorilor limpezi contrastează cu realitatea unei lumi în care sacrul și profanul se amestecă, iar căutarea norocului se dovedește zadarnică.