Tu cărui zeu îi aparții?
Plutind pe cer mai sus ca norii,
Te tulbură spre ziuă zorii?
Și visele-n amurg le știi?
Sau, contopindu-te cu-o stea,
Ești o zeiță-ncântătoare,
Semeață-n frumusețea ta,
Privind în jos nepăsătoare
Din înălțimi de veșnicie
La umbrele ce ard spre tine,
La toți ce vor să ți se-nchine,
Regina purității, ție?
Sensul versurilor
Piesa este o interogație retorică adresată unei entități superioare, posibil o zeiță, exprimând admirație și contemplare asupra naturii sale divine și a impactului pe care îl are asupra celor care o venerează. Explorează ideea de frumusețe eternă și nepăsare divină.