Tânăr sunt şi de viaţă sunt plin,
Mistuit de privelişti şi dor.
Înverzesc şi spre tine-mi înclin
Ramul meu de arţar, foşnitor.
Când de vânt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îţi şoptesc ca să vii.
Pe obrazu-mi spre cer înălţat
Lacrimi mici şiroiesc bucurii.
Te aştept sub umbrarul meu des.
Iar tu vii şi tristeţii mă smulgi
Şi eu verde podoaba-ţi veghez
Gândul bun şi visările dulci.
Îţi şoptesc visul meu de arţar
Şi îţi cânt din lăute de foi
Până când stele-n boltă răsar
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui tânăr plin de viață, mistuit de dorința și frumusețea naturii. El își așteaptă iubirea sub umbra unui arțar, oferindu-i gânduri bune și vise dulci, într-o atmosferă romantică și contemplativă.