Johann Wolfgang Von Goethe – Cântecul Nocturn al Drumețului
Tu, care din cer cobori,Mângâi orice dor și chin.Cel lovit de două ori,Tu de două ori l-alini.Ah, mi-e pasul tot mai greu!Chin, plăcere, ce-mi pot face?Dulce pace,Vino, vino-n sânul meu!
drumet
Stephen Crane – Drumețul
Drumețul,Dând cu ochii de cărarea către adevăruri,S-a mirat foarte;Era cotropită de ierburi.„Aha, și-a spus el,Văd că n-a mai trecut nimeni pe aiciDe multă vreme”.Pe urmă văzu că fiecare fir de iarbăEra ca un cuțit ciudatȘi „Hm, a mormăit,Mai sunt, de bună seamă, și alte poteci!”
Stephen Crane – Drumețul (Varianta)
DrumețulCare găsise calea spre Adevăr,Deodată-ncremeni de uimire:Calea era-ncleștată de bălării, de ierburi încâlcite.„Mda”, spuse el,„Din câte se vede, pe aiciDemult n-a mai trecut nimeni”.Ceva mai târziu, dânsul văzuCă fiece fir de iarbă e un cuțit.„Ei bine”, murmură dânsul în fine,„Fără-ndoială, există și alte drumuri”.
Magda Isanos – Râuri Sfinte Mari Tulburate
Vrei tu odată cu râul să mergem,Drumeț voios?Nu putem loc mai frumos s-alegemSub țărmul de jos.Cuiburi căptușite cu cântec,Plopi ce bănuții și-i numără,Lumea cu taina ei murmură,Oameni și zări zugrăvesc.Marea se tulbură de senin,de fruntea ta la ea în prag,Drumețule drag.
Christian W Schenk – De Lume Obosit
Drumețul poposind cu gânduri sumbreSub sălcii plângătoare lângă-un malDe iaz, cu lebede și foșnitoare umbreA adormit învins de-al drumeției val.– De unde vii străine – îl întreabăO lebădă cu aur înveșmântată –De unde vii așa în mare grabăCu fruntea rece, albă și-ncruntată?.– De unde vin?! Din țara-n careStrăbunii n-au uitat parfumuriCe ne întâmpină la oricareÎncrucișare … Citește mai mult
Johann Wolfgang Von Goethe – Binecuvântarea Drumețului
De-acuma ani de drumeție-ncep să vinăȘi orice pas de călător e îndoielnic,El, ce e drept, nu cântă, nu se-nchină;Dar când un drum se-arată neprielnic,Prima privire, care-n ceață-așteaptă,Spre pieptul său și-al celor dragi se-ndreaptă.
Aleksandr Blok – Se-Ntunecă Biserica Mai Tare
Se-ntunecă biserica mai tareLa nunți, botezuri sau înmormântări.Și-acolo – șerpuia un drum, pe careÎn asfințit pășea un călător.Era acolo zarea nesfârșită,Aiurea – bezna tot acoperea.Și piatra-n umbră se cedea trezită,La pași, cu pași prin colțuri răspundea.Pe toți drumeții-i însoțea agaleEcouri pe sub, pas cu pas.Cerneau încet lumini prevenitoarePe-amvonul sumbru, pe iconostas.Și-n drumul său spre zările … Citește mai mult
Veronica Micle – Pe Ceruri
Pe ceruri luna se ivește,Eu o privesc cu ochi uimit,Iar gândul meu te urmăreșteÎn drumul-n care te-ai oprit. Drumeț ești tu, ca ea pribeagă,E viața și ce-n lume sunt,Abia o clipă de ne leagăIubirea de acest pământ. Pe tine și pe mândra lunăAș vrea din mers să vă oprescȘi în extaz ca o nebunăUn veac … Citește mai mult