Se duc teluricele vise,
E-aproape acel străin liman,
Cu primăveri pe veci proscrise,
Fără iubire, rece, van.
Acolo – toți anii mei sunt umbre
Cu ochii stinși, fără fior,
Ce trec în alte temniți sumbre,
Privind apatice în gol.
Nici mama fiul nu și-l plânge,
Acolo – patimile-s scrum..
Acolo – disperat se stinge
Pribeagul vieții mele drum..
Și-acum în pragu-ntemnițării,
Eu pașii tăi îi deslușesc.
Departe-n adâncimea zării,
Închizi și cel din urmă cerc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deznădejde față de viață și moarte. Vorbitorul se simte singur și pierdut, apropiindu-se de un final sumbru, fără speranță sau iubire.