De pe glodoasa, neagră cale
Nu se ridică ceața grea.
Tot scârțâind din balamale
Pornește-ncet o haraba.
E zi, și pare Arlechinul
Ca și Pierrot la față supt,
Și-n colț ascunde Colombina
Costumul ei de scenă rupt.
Ei haide, hai mârțoagă-odată!
Actori la treabă! Dați-vă zor!
Ca adevărul toți să-l vadă
Să-și simtă sufletul ușor!
În suflet – mucegai și-obidă
Ascund plângând, mergând mereu,
Ca drumul drept să se deschidă
Din raiul cântecului meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața tristă a unor actori de teatru (saltimbanci) care, deși încearcă să aducă bucurie, sunt copleșiți de greutăți și amărăciune. Ei își ascund suferința în spatele măștilor și speră la o viață mai bună.