Versuri corectate și adnotate
Pe străzi e un afiș multicolorCu Arlechino, marele actorEl joacă seara și la matineuFăcând aceleași tumbe în careu.Vedeta circului de aproape un anPe sârmă-n echilibru aerianMai face câte un salt, un salt mortalȘi-apoi în actul doi clovn muzical.Arlechino, Arlechino, bine a zis cine-a zisArlechino, Arlechino, bravo ție, bravo bis.La matineu sunt mulți copii poznașiCe vin … Citește mai mult
Un arlechin de circMereu mă obseda.Să râdem și să plângemVesel ne făcea.Cu haine colorateEl se îmbrăca.De era tristEl veșnic pentru noi zâmbea.Un arlechin de circMereu mă obseda.Vedeam pe chipul săuCopilăria mea. REFREN:Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! râdea…Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! plângea…Arlechinul meuAre suflet, zau!Mă ferește de ce-i rău.La circ noi toți copiii veseli ne … Citește mai mult
Un arlechin de circMereu mă obseda.Să râdem și să plângemVesel ne făcea.Cu haine colorateEl se îmbrăca.De era tristEl veșnic pentru noi zâmbea.Un arlechin de circMereu mă obseda.Vedeam pe chipul săuCopilăria mea. REFREN:Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! râdea…Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! plângea…Arlechinul meuAre suflet, zau!Mă ferește de ce-i rău.La circ noi toți copiii veseli ne … Citește mai mult
Când greu de tumbe, când ușor ca dansul,ducea paiațe carul peste lume.Dulci coate goale, palme, lacrimi, glume,ca zilele ce-și inelează lanțul.Fluieră vânt, pe scenă doar c-un nume…În blid o stea și pernă moale șanțul.Cu luna se-nvelea comediantulși din fâșii de cer croia costume.Un car cu histrioni și cu madonese plimbă-n veci pe-o dungă de lumină.Și-n … Citește mai mult
Arlechin se simte trist și fără gust de viață.Astă seară, zâmbetele se preschimbă-n lacrimi.Nu c-ar voi-o Arlechin: el se strâmbă.Glumele sale: nu mai crede-n ele.Colombina i-a rămas borțoasă.Lumina lămpilor s-a-ncețoșat.Berbeleacurile i-au lăsat cocoașe.
Sân roșu de soare.Sân albastru de lună.Tors de coral jumătate,jumătate, penumbră și-argint.
Mergeau și mersul curgea din trupul lor ca niștelacrimi. Tălpile, dacă se puteau numi într-adevărtălpi ceea ce vedeam eu, le picurau pe solul ni-sipos, fiind absorbite pe loc de acel pământ aridpe care ploaia îl ocolise de câteva veacuri.Mergeau. Îi vedeam ca prin apă. Înalți și palizi,se perindau tăcuți unul după altul de-a lungulacelui peisaj … Citește mai mult
El la serată se-arătase,În cercu-nchis, fermecător.Clipeau luminile nefasteȘi ochii-i se roteau de zor.Dansează vesel noaptea toată,lângă pereți în cercul lor.Și-n zori se arătă-n fereastrăprietenul nevorbitor.Cu ochii lui ca de felinăPrivea – nestrămutat, străinCum după alba ColombinăFugea zglobitul Arlechin.Iar sub icoanele din sală,În gloata ce se-nvârteja,Rotindu-și ochii cu sfială,Pierrot cel înșelat plângea.
În fereastra, sprințară,O lumină clipea.Doar în beznă pe scarăArlechinul vorbea.Îi cernuse pe straieNoaptea negrul ei val.În străina odaieErau clownii la bal.Sub minciuni colorateÎși mascau chipul lor,Nu și-n mâini tremurateDe fatalul fior.„El” scria pe covoareCu o spadă de lemn,„Ea” privea cu-ncântareNevăzutul lui semn.Necrezând încântareaArătătată de „Ea”Lânga ușa-n visareArlechinul plângea.6 august 1902Volumul „Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
De pe glodoasa, neagră caleNu se ridică ceața grea.Tot scârțâind din balamalePornește-ncet o haraba.E zi, și pare ArlechinulCa și Pierrot la față supt,Și-n colț ascunde ColombinaCostumul ei de scenă rupt.Ei haide, hai mârțoagă-odată!Actori la treabă! Dați-vă zor!Ca adevărul toți să-l vadăSă-și simtă sufletul ușor!În suflet – mucegai și-obidăAscund plângând, mergând mereu,Ca drumul drept să se … Citește mai mult