Versuri corectate și adnotate
Pierrot e în grădinăLa lumina lunii goaleCu vioara sa îmbracăSubțire, o melodie în argint.Pierrot cântă în grădinăA spus că pentru mineDar eu demult uitată-sSub un cireș.Pierrot cântă în grădinăToți trandafirii știuCă Pierrot își iubește a sa muzicăDar eu iubesc pe Pierrot.
Întoarce-mă, cerc al memoriei, la magic suavul hotar al zilei de toamnă în care peții o fecioară-arțar.Învins mă alungă din luptă în umbra acestui exod nepăsnicul prinț al candorii, viteazulPierrot-voievod.În sângele necuceritei fecioare captiv rămasei.Răsar și apun între douăbătăi ale inimii mele.Și tot mai aproape e râsulcopilăros și nerodal zveltului prinț al candorii,viteazulPierrot-voievod.
Când greu de tumbe, când ușor ca dansul,ducea paiațe carul peste lume.Dulci coate goale, palme, lacrimi, glume,ca zilele ce-și inelează lanțul.Fluieră vânt, pe scenă doar c-un nume…În blid o stea și pernă moale șanțul.Cu luna se-nvelea comediantulși din fâșii de cer croia costume.Un car cu histrioni și cu madonese plimbă-n veci pe-o dungă de lumină.Și-n … Citește mai mult
El la serată se-arătase,În cercu-nchis, fermecător.Clipeau luminile nefasteȘi ochii-i se roteau de zor.Dansează vesel noaptea toată,lângă pereți în cercul lor.Și-n zori se arătă-n fereastrăprietenul nevorbitor.Cu ochii lui ca de felinăPrivea – nestrămutat, străinCum după alba ColombinăFugea zglobitul Arlechin.Iar sub icoanele din sală,În gloata ce se-nvârteja,Rotindu-și ochii cu sfială,Pierrot cel înșelat plângea.
De pe glodoasa, neagră caleNu se ridică ceața grea.Tot scârțâind din balamalePornește-ncet o haraba.E zi, și pare ArlechinulCa și Pierrot la față supt,Și-n colț ascunde ColombinaCostumul ei de scenă rupt.Ei haide, hai mârțoagă-odată!Actori la treabă! Dați-vă zor!Ca adevărul toți să-l vadăSă-și simtă sufletul ușor!În suflet – mucegai și-obidăAscund plângând, mergând mereu,Ca drumul drept să se … Citește mai mult